Bună prietene! Nu contează ce credem despre asta.
Fiecare are pasiunile lui. Dar da! heh. clişeul " maturitate " nu ne permite să ne mai placă lucrurile infanitile.
O întrebare. de ce atâţia oameni bogaţi sunt colecţionari de jucării?
Apoi nu înţeleg ce ar fi dacă, chiar te-ai şi juca cu ele.
E o metodă excelentă de a scăpa de toate apăsările cotidiene, o cale de a te relaxa, un drum spre a-ţi exersa imaginaţia.
Apoi desenele animate (jucării televizate) nu tot oamenii maturi le fac? ş.a.
Şi nu! nu e "ciudat" să te joci cu ele
de ce? mă repet e un alt fel de meditaţie (un alt soi de yoga daca vrei)
NU înţeleg de unde toate prejudecăţile şi barierele astea :copil-adult -bătrân.De ce nu putem fi toate în acelaşi timp? Sau avem certitudinea bătrâneţii?
Când eşti copil eşti sigur că vei ajunge adult cu atât mai mult bătrân?
...
Exact ai dreptate!
E ok si mie imi plac, ca colectie dar nu sa ma joc cu ele, mi-am pierdut farmecul. Deci nu te si joci cu ele nu? Daca da e destul de ciudat, fratele meu mereu se juca singur.
anul nu ma joc imi place doar sa le tin sa le pastrez imi doresc sa fac o camera plina numai de jucari!
Lucky_9459 întreabă: