Trebuie să facem diferenta între a fi om, şi a fi psiholog.Psihologul este şi el om, îi mai sare ţandăra, nu poate fi în fiecare moment calm, şi nici nu trebuie, doar în cazul întâlnirii cu un client, care îi cere ajutorul.Această fată are şi ea limitele ei, limita ei este criticarea familiei ei, ea considerând că a crescut într-o familie perfectă, sau doreşte să păstreze aparenţele, chiar dacă nu ar fi fost aşa.Am înţeles că psihologii trec prin programe de autocunoaştere şi dezvoltare personală, cu timpul va gândi altfel.Cu părtinirea unuia dintre părinţi este altceva, nu este corect, dar dacă ne gândim ea îşi cunoaşte cel mai bine familia, cine suntem noi să o judecăm şi să-i explicăm comportamentul.
E o provocare sa fii impartial, dar mai ales ca psiholog ar trebui sa fie. Poti vorbi sincer cu ea despre acest lucru, pentru ca este prietena ta si nu ar trebui sa se supere.
Buna,
Si psihologii sunt oameni si au fiecare punctele lor slabe sau arii de viata personala in care se simt defensivi. Un psiholog poate lucra in mai multe specializari, dupa cum probabil ca stii deja. Un psiholog care lucreaza in psihologie clinica, psihoterapie sau psihologie educationala, de exemplu, are nevoie de un calm personal mai mare, zic eu, decat unul care lucreaza in domeniul organizational, de exemplu. Pentru consilieri si psihoterapeuti tocmai din acest motiv este atat de important ca parte a formarii profesionale sa fie analiza personala - astfel incat propriile zone sensibile sa fie constientizate si gestionate intr-un mod in care sa nu interfereze cu lucrul cu clientii.
Da, este important sa poti sa iti pastrezi calmul. iar aceasta capacitate poate fi folosita in toate domeniile vietii. Este ceva ce se si dezvolta, nu este neaparat sa fii dinainte o persoana foarte calma ca sa pornesti pe drumul de a deveni psiholog. Ceea ce conteaza este disponibilitatea de a lucra cu tine ca sa te dezvolti ca persoana si ca profesionist.
Sper ca ti-am raspuns.
Ioana_5595 întreabă: