anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Bună TPU să vă spun pe scurt povestea mea.
Sunt majoră și sunt în ultimul an de liceu, nu fumez, nu beau nici nu ies prin cubluri sau la distracție, nu sunt nici ușă de biserică dar mă pot considera o fată cuminte, note bune la școală, respectoasă cu cei din jur.
Am niște părinți care mereu mă critică, dacă mă machiez un pic mai strident risc să îmi iau bătaie.
Niciodată nu am avut parte de la părinții mei de căldură și afecțiune, mereu de critică.
Pe tatăl meu mereu l-a ocupat afacerea mai mult, niciodată nu a venit să mă întrebe cum mă simt sau cum a decurs ziua mea la fel și mama mea a ocupat-o numai ce zice x sau y despre cutare lucru.
Mama mea mi-a interzis să mă văd cu iubitul meu, numai pentru că am decis să îmi încep viața sexuală cu el.
Și ea a vrut să mă ducă la ginecolog să fie sigură dacă mai sunt virgină deși mi-am început viața sexuală la aproape 18 ani și aveam tot dreptul.
Acuma singura persoană care mă sprijină și îmi este mereu alături îi iubitul meu deși nu mă pot vedea cu el așa des din cauza familiei.
Cum aș putea să îmi îmbunez părinții să înțeleagă că deja pot să îmi iau singură deciziile în viață?

3 răspunsuri:
| sierra1 a răspuns:

"deja pot să îmi iau singură deciziile în viață?" - aici e puțin dramatism-eroism-optimism nejustifiacat.

Concentrează-te pe bac, restul (inclusiv amicul) să treacă pe locul 2. Vorbim aici de viitorul tău, nu?

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Numai discutând deschis cu ei. Dacă ai discursul omului matur și responsabil, asta va determina schimbarea lor de atitudine.

| Sofer a răspuns:

Atât timp cât stai sub acoperișul lor, ești la mana lor. Nu ai ce face pentru ca asa sunt părinții.