Voi ce părere aveti, suferinta este folositoare?
Te face mai sensibil sau mai puternic?
Pe cei mai mulți îi întărește sau îi sensibilizează?

Experienţele neplăcute, greşelile pe care le facem de-a lungul vieţii, ne ajută să evoluăm, să ne formăm ca oameni.Desigur,asta dacă reuşim să învăţăm ceva din ele şi să mergem mai departe şi aici depinde de tăria de caracter a fiecăruia.Sunt oameni care merg pe ideea "un şut în fund,e un pas înainte",iar oameni care preferă să se lase doborâţi, să se victimizeze, să se complacă în situaţia în care se află şi, de ce nu, chiar să-şi ia viaţa.

Suferinta te schimba in orice caz. Felul depinde de persoana, in cazul meu m-a facut mai matur, Mai intarit incat sa fac fata suferintei din vitor, dar in acelasi timp foarte sensibil, mai nostalgic.

Asta depinde de persoană. Suferința te poate schimba în bine, te ajută să evoluezi și te învață lucruri de care ai nevoie în viață. Suferința în exces însă, te distruge, te macină din interior și te roade până nu mai ești cel de din-ainte, rămâi doar o epavă. Cred că oricine trebuie în primul rând să învețe cât trebuie să sufere și cât timp este necesar să te gândești la trecut încât să învețe ceva și să nu se distrugă. Orice suferință este în trecut, când suferim ne gândim de fapt la scena aceea, ne facem scenarii în minte șamdp. Trebuie înțeles, la un momentdat, că trecutul este trecut și nu mai poate fi schimbat.

Singurul moment in care invatam este atunci cand suferim. Acum nu vreau sa zic ca prin scoli se invata doar pentru ca sufera copiii, dar nici ca se apuca cineva sa invete ce este bine si ce este rau, fara un exemplu propriu sau din exemple exterioare.

Deci ar fi cam singurul moment in care cineva chiar invata ceva si acest lucru poate sa il ajute ulterior. Dar poate sa ii si slabeasca pana cand nu se mai poate.
Ambele variante sunt adevarate si in acelasi timp, discutabile dar fara un rezultat final, pe orice parte le-am intoarce.

Din suferință temporară pot învăța ceva, pe când cu cea permanenta învață decât să își facă rău pe un anumit plan.

Depinde ce inseamna suferinta ca de multe ori ti-o provoci singur/a, daca crezi in oameni posibilitatea ca x sa te dezamageasca este de 100%, practic vorbim de o convingere,cunoastere,stim ca x ne va dezamagi,trada,minti,atunci totusi de ce speram? existenta noastra are ca baza sperantele iar din sperante se nasc dezamagiri,iluzi,suferinta asa am evoluat ca specie, iar ca sa iti raspund suferinta este o lectie de viata, ea te intareste, dar sa nu devi radical gen toti sunt porci, toate sunt tarfe

Psihologii nord-americani Lazarus si Folkman au ajuns la concluzia ca lumea socotește agenții stresori in trei forme deosebite:
1. Ca o paguba ireparabila (deplânge trecutul si împiedica prin atitudinea lui toată strategia reparatorie).
2. Ca o amenintare (este ispitit sa vadă un viitor negativ si nesigur).
3. Ca o provocare (privește situația ca o provocare pentru a reuși sa atingă un obiectiv).
Este indicata atitudinea 3. Iată raționamentul acestei persoane:"Trecutul nu se mai poate schimba.Nu-mi folosește la nimic daca ma tulbur pentru ceea ce am pierdut. Iar cat despre viitor, acesta va depinde, in mare masura, de ceea ce voi face de acum înainte."
Citat din cartea :Sănătate si vindecare... de Sorin Nicola

Hai sa spargem bula de suferinta!
Stiati ca durerea nu este la fel cu suferinta? Durerea vine dar suferinta noi o alegem. Ca sa spun mai clar: noi avem dureri, fizice, psihice, dar depinde de noi (si nu blamez pe nimeni ca fiecare isi invata tehnicile personale de supravietuire) cat de mult alegem sa suferim.
Exact cum s-a mai relatat aici. Cat vrei tu de fapt sa suferi si cat de fapt esti in stare sa schimbi situatia, perspectiva.
Ca sa raspund mai clar, nu mi se pare folositoare suferinta cand poti deja invata de la durere. Depinde de fiecare om in parte cat se lasa impins de anumite sentimente. Cat de mult un eveniment neplacut te misca si cat de mult lasi evenimentul acela sa te miste, cat actionezi si cat te lasi sa reactionezi.
Cand alegem sa nu mai suferim atunci alegem sa facem ceva, sa ne miscam, ceea ce intareste putin caracterul, iar incetul cu-ncetul inteligenta emotionala creste, fluturii zboara, pasarelele ciripesc si soarele rasare si pe strada noastra.
Vorba aia" dracul nu e atat de negru" as mai adauga: e cum il vezi tu in momentul respectiv.

Pe moment sensibilizeaza, apoi intareste.
Nu cred ca e folositoare, multi (si mai ales multe) nu inteleg nimic din ea, si fac doar greseli in dragoste, indiferent de cate ori dau cu capul, si unde.

Ambele cred

"nimeni nu vrea suferinta, dar toti vor fericire"

Eu nu cred ca fericirea e dependenta de dragoste. Eu sunt singur mereu (in materie de relatii), si totusi ma consider fericit. Cand am o problema sentimentala, abia astept sa trec peste, si sa ma bucur din nou de mine.