Ce înseamnă în opinia voastră "a te reinventa"?
Voi ați trecut vreodată printr-un astfel de proces sau ați dori să se întâmple?

Sa devi atee, asta chiar fii o reinventare foarte buna pentru tine.

nu fii ceea ce nu vrei sa fii, lasa cartile de motivatie, ce pasiuni ai? focuseazate pe ele cat mai mult timp

Din perspectiva mea a te reinventa e echivalent cu a te schimba.Adica pur si simplu sa lasi tot ce ai fost si ce ai facut si sa încerci lucuri noi, sa experimentezi si sa devi un alt tu.
Am trecut prin chestia asta in adolescenta.Nu m-am reinventa chiar complet dar in mare parte.Pur si simplu mi-am schimbat stilul de viata,mi-am schimbat gândirea,planurile,starea si felul de a fi.
Dacă acum multi ani eram o fetiță cu par interminabil,timidă, pe alocuri baietoasa, nesigură, calma, prostuta.Intr-o zi pur si simplu mi-am tăiat coada si m-am schimbat de la stilul vestimentar,până la comportament, atitudine, planuri, gusturi etc. Pur si simplu nu am mai folosit nici numele de alint după care ma cunoșteau oameni sau pe care ma striga familia, ci pe primul ce mi se pare ca ma caracterizează pe "noua eu" ce e aproape opusul de vechea eu.

E ceva prin care am trecut,am momente cand sunt singur si intru in niste stari din astea in care derulez toata viata mea,atat cea fizica, cat si amintiri din vise sau locuri dincolo de materie sau experiente metafizice precum iluzii, halucinatii, tripuri, stari de inconstienta pe care le-am avut si daca sunt 100% sincer cu mine,e o minune ca inca traiesc si e o minune ca sunt sanatos,atat mintal cat si fizic,deci nu imi vine sa cred cum am scapat din anumite situatii sau cum am ramas intreg la minte si sunt tentat sa zic ca Dumnezeu sau o forta superioara m-a ajutat,nu stiu daca e asa,sper,as vrea sa fie,dar nu stiu.
Am trecut prin tot felul de etape si cateodata nu ma recunosc,cum am trecut prin atatea stari diferite,ca si cum as fi avut personalitati multiple,adevarul e ca si drogurile si alcoolul mi-au schimbat creierul,mi-au alterat mult constiinta,psihicul,cum vad eu lumea,oamenii si am pierdut mult somn incercand sa inteleg despre ce este viata si oricat ai fi de apt,nu poti sa intelegi tot ce se intampla in lumea asta,e prea multa informatie,prea multe minciuni amestecate cu adevar,e foarte greu sa ramai intreg,viata e o provocare. Oricine poate sa supravietuiasca,la limita saraciei,tot supravietuire se numeste.
Adevarata provocare este sa ai succes in viata, sa nu fii sclavul ideilor altor oameni sau sa nu fii sclavul banilor, lucrurilor materiale, viciilor, e foarte foarte greu.Viata e a dracului de complicata daca e sa iei toate lucrurile la bani marunti.
Am ajuns la capatul puterilor la un moment dat si de atunci s-au schimbat unele lucrururi pentru ca am cerut ajutor de sus si usor usor s-au imbunatatit lucrurile,dar tot am multe probleme aici jos,tot imi e foarte greu sa accept alti oameni,cum gandesc,cum isi traiesc viata,mi se par multi mediocrii,chiar majoritatea si spalati pe creier,dar stiu in acelasi timp ca si eu sunt spalat pe creier,deci cine sunt eu sa judec?
Inca am multi demoni de care nu am scapat,nu cred ca o sa scap niciodata complet,dar incerc sa fac de folos bun ce am,sa nu regret la sfarsitul vietii,ma gandesc foarte mult la moarte si la timp,viata e foarte scurta si cateodata imi zic,daca nu faci ceva remarcabil,mai bine o tai de aici.
Am ca un fel de diavol in ureche care imi spune mereu ca nu sunt indeajuns de bun sau ca ceilalti sunt vai de ei si ce smecher pot fi daca fac ce zice el si cateodata chiar il ascult si e o putere mare in chestia asta,pentru ca daca stii sa controlezi frica, poti sa ajungi foarte departe in viata, dar daca te lasi controlat sau sedus de ea, poti sa te pierzi foarte usor, sunt un miliard de feluri in care poti sa te pierzi si din asta nu poti decat sa deduci ca viata e foarte fragila.
Cea mai grea lupta e cu gandurile.Esti mereu pus sa alegi intre ce vrei sa faci si ce trebuie sa faci,esti mereu pus sa alegi intre ce cred ceilalti si ce crezi tu si nu e deloc usor.
Cateodata imi doresc sa fiu un prost care nu se gandeste asa departe si sa ma bucur de viata,dar nu pot,gandurile apar.
E un foc in mine care arde si vrea razbunare,vrea putere,vrea sa fie cineva,tot acolo este frica de a nu lasa tot ce visez si ce imi doresc sa ma distruga,e o lupta continua sa pastrezi echilibrul si timpul e scurt,deci trebuie fapte nu vorbe,nu ganduri,pentru ca,la urma urmei,astea nu imi vor tine de foame in viitor,cred ca fiecare om duce o lupta cu sinele,dar sunt atatea chestii care ne distrag de la adevarul nostru personal,ajungem niste sclavi care se supun altora doar de dragul sigurantei.Da-o dracului de siguranta,viata e un mister, asa trebuie sa fie, o aventura, nu monotonie.
Deci incerc sa ma reinventez in fiecare zi, daca are sens.Nu mai am incredere in propriile perceptii si las divinul sa actioneze, incerc sa nu imi pierd acel ceva care ma face diferit si e al dracului de greu.

As dori sa se întâmple.

Ceva aproape imposibil.
De multe ori am crezut că m-am "reinventat", e nevoie de doar câteva luni să-ți dai seama că nu e chiar așa.
Spunea cineva odată că oamenii nu se reinventează, noi toți suntem avem un număr de caracteristici, negative sau pozitive, cele negative nu dispar complet(cel puțin sub formă de gând), dar schimbarea aceasta sau "reinventarea" presupune înclinarea spre partea pozitivă a ta. Ești tot tu, dar alegi ca în loc să fac 5 tâmpenii și 5 lucruri bune, să faci 8 lucruri bune și 2 tâmpenii. Asta cu MULTĂ muncă și autocontrol.
Da, oamenii se schimbă. Se schimbă mentalitățile, se schimbă mediul din jur și mai ales se schimbă SCOPURILE(ceea ce dictează ce alegi să faci). Dar ce alegi să faci e tot parte din tine. Faptul că înainte făceai mai multe idioțenii nu înseamnă că nu erai capabil de ceva bun, ci că partea aia bună din tine era amuțită de beția momentului. Deci schimbarea asta, uneori aparent chiar drastică, este o migrare a energiei spre partea ta pozitivă și o luptă continuă cu metehnele tale, care deși există, trebuie extirpate pe cât posibil.

Să te reinventezi e ceva ce se întâmplă extrem de rar, de obicei din cauza unui șoc, unei traume și de multe ori te reinventezi în mod negativ, ceea ce unii uită. Nu știu de ce toată treaba asta cu schimbarea e pusă într-o lumină atât de absolut bună. Mare parte din schimbări sunt în rău. Chiar și schimbarea de la copil la adult, pierderea inocenței și sincerității. Deci să te schimbi nu e mereu ceva bun, decât dacă îți pui sufletul la așa ceva.

Faptul că nu mai mănânci carne, că începi să citești mai des sau de la anul mergi la sală nu e reinventare. E doar alegerea de a face ceva mai bun cu viața ta. O schimbare. În mare parte tot ăla ești, tot aceleași lucruri te fac să râzi sau să plângi, tot același bagaj emoțional îl ai. Poate ești acel TU pe care l-ai redus la tăcere atâta timp, dar nu înseamnă că acest tu nu exista dintotdeauna.

Cam aceeași părere cu bătrânu' am și eu, am incercat sa mă reinventez dar fara nici un rezultat, reinventarea aduce cu ea noi probleme, in contextul in care și așa avem destule greu de rezolvat, ne reinventam și ne creăm mai multe probleme

Sa te reinventezi inseamna, pentru mine, sa iti schimbi o parte din mentalitate si sa actionezi cu noua mentalitate pentru a schimba rezultatele, foarte simplu.