Ce planuri de viitor aveti? Eu vreau sa îmi dedic întreaga viata studierii creierului uman pentru a-l îmbunătăți și vindeca mai ales ca sufăr de anxietate,stări depresive si altele etc
Mi-am cumpărat o grămadă de cărți despre creier,despre cum funcționează el și cum putem sa îl ajutam și sa îl îmbunătățim astfel îmbunătățind și calitatea vieții etc și vreau sa încep sa le citesc și sa le studiez mai ales ca totodată chiar ma și atrage subiectul creier adică neurostiintele.
Deci am făcut o promisiune solemna chiar cu Dumnezeu la rugăciune ieri, am hotărât sa îmi dedic întreaga viata studierii creierului uman și îmbunătățirii lui și implicit a vieții mele.
Dar acum sa revenim la intrebare:voi ce vreți sa faceți în viata, ce va vedeți făcând tot restul vieții? Sau mare parte din viata?
Ordonare:
După relevanţă
Psihiatrie se numește ceea ce vrei tu. Sper că iei în calcul facultatea, altfel vei fi doar un fanatic.
Eu momentan mă orientez după bani. Banii "vine" la mine.
Stabilitatea m-a plictisit.
Răspunde
E bun, macar iti faci planuri, nu te poticoncetra sa inveti dar vrei sa studiezi creierul uman. Te ai pe tine la dispozitie, deci de material de studiu nu ai duce lipsa, trebuie doara sa te incordezi sa iti vina concetrarea, mai ales daca o sa te angajezi paznic, acolo ai tot timpul sa te concetrezi, o sa stai cu ochi la luna, iti imbunatattesti creierul, o sa ajungi geniu, apoi o sa ajuti restul de omenire toata viata ta.
Bun plan, ramane sa il aplici, spor la toate.
Planul principal de viitor este sa mă ocup de carieră: sa termin medicina și sa aleg la rezidențiat o specialitate care îmi place.
Ce specialitate te atrage dacă nu te superi ca te întreb?
Răspunde Momentan cel mai mult mă atrage Cardiologia pediatrică.
Am terminat liceul anul trecut, am dat la o facultate, dar am renunțat în luna mai că mi-am dat seama că nu o să profesez în domeniu și că am probleme de concentrare(numai pot să-nvăț nimic). Acum îmi caut ceva de lucru. Mă gândeam la paznic, dar trebuie atestat agent de pază și nu știu dacă o să iau examenul, date fiind probleme mele de concentrare.
Referitor la Dumnezeu, eu nu cred în el. Am crezut, mi-am pierdut credința pe parcurs.
Alt plan în viața mea este să nu mă sinucid. Aș vrea să am curajul să sar de la balcon, dar n-am. Plus că mă gândesc dacă nu mor, probabil o să rămân în scaun cu rotile, internat la un spital de psihiatrie pentru zece ani.
Și eu am pierdut facultatea de psihologie în chiar când eram pe punctul să trec în anul 3 
Trist, dar aia. Și atunci eu eram plină de mine și nu credeam în God. Mereu spuneam că da ce nevoie am eu de invizibilul ăla. Ce rost are să-i cer eu ceva Lui. Apoi au urmat 7 ani fără job, până am acceptat că poate destinul meu e să fiu profa. Încă nu-s pe deplin convinsă, așa că, uite că nici la 27 de ani nu renunț la visul meu de a redeveni psiholog cândva. Dar mai am și alte planuri pe alocuri. Deci hai, nu-ți pierde încrederea înGod. Please. Eu abia pe la 25, 27 l-am găsit pe God ăsta. Nu spun că acum sunt vreo mare pieoasă. Ba fuuny e că îmbătrânind și văzând mai multe, mai mulți dușmani și oameni pe care-i urăsc simt că am acum mai multă ură în suflet, de când L-am regăsit pe God, decât atunci când chiar nu credeam deloc în El. Dar spun povestea asta nu ca să te adorm frumos ci ca să te trezesc din moartea asta clinică în care te afli. Nu spun că să nu urmezi acum jobul de paznic. Urmează-l, e posibil (dacă nu e chiar într-o bancă, că poate pe acolo e ceva răspundere mai mare) munca de paznic să fie una easy (sper să nu-mi sară acum paznicii în cap) dar ce vreau să spun din tot romanul ăsta e ca să nu-ți pierzi încrederea, te rog, nici în God, nici în tine. Și să nu te lași doar la jobul de paznic. Poate nu azi, poate nu mâine, poate deocamdată simți că nici nu te atrage ceva, dar îți găsești vocația și pasiunea, te rog să nu-ți pierzi încrederea în tine și să nu renunți la visul și țelul tău, oricare ar fi. Clar nu pe considerente că ai "prinde mai greu" sau "te concentrezi mai greu".
Ascultă-mă, poate da, faculta aia și specializarea aia nu o fost pentru tine, dar sigur va veni altceva și atunci când inevitabil și fără să vrei vei simți că trupul, inima și sufletul te cheamă acolo, SĂ NU RENUNȚI, OK? Deoarece e menirea ta aia, și dă-o dracului de concentrare supremă, au apus vremurile alea în care facultate fac doar cei de 10. Contează ca să îți placă ceea ce faci. Iar dacă tu totuși îți dai silința, crezi că mai conteză că nu ești tu de 10 sau super concentrat? Orice ar fi, nu renunța la tine și nici la God. Te rog!
Sa termin medicina, poate sa fac un doctorat, in rest vad ce imi rezeerva viitorul, in Timisoara, nu gasesti posturi la stat, deci din start o sa pornesc pe ideea ca o sa merg la privat.
Neuroștiința bună alegere, am studiat si eu puțin cartea " creierul lui Buddha" si da, chiar m-a ajutat, aia e dezvoltare personală ce zici tu, dar ai grijă pentru că trebuie să înveți si din experiențele din viața de zi cu zi, aia e viața, nu doar din cărții, când citești mai ieși si pe afară si să îți mai faci si prietenii cu care poți comunica! Și mai distrează-te mult mai mult.
Și creierul tău ce zice? Nu se simte amenințat că vrei să-l studiezi împotriva voinței sale?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
