Ce poti face cand te simți bulversat și nu știi ce să faci cu viața ta? Nu știi ce decizii să iei? Parcă ai o teamă în orice ai alege și ajugni să te simți nefericit și ai zile zile și zile de cand plângi zi și noapte. Ce faci în acest caz?
Te calmezi si incepi sa reflectezi pe viata ta, unde esti acum, unde vrei sa ajungi, ce iti place, ce nu iti place, incerci sa te cunosti mai bine.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Stai nemișcat și aștepți să îți pice fisa. Așa a făcut Budha și a creat o religie.
Îți găsești jumătatea, ca se pare ca fără "ea", ești dezorientata rău. Trăiești o criza existențială.
Ce sa mai zic eu atunci, ca mi-o murit mama de covid? Depresie de 17 ani, toți prietenii ma trădat, părinții decedați, fobie sociala grava și multe altele și nu ma plâng ca voi!
Dacă plângi nu rezolvi nimic, zici ca ai 10 ani asa gandire ai.
Acționează și nu regreta nimic în viata, trăiește fără regrete, uita trecutul, trecutul e mort! Din orice te plângi, e penibil.
Dacă nu ști vrei sa știm noi în locul tău? Sa îți gestionam noi acțiunile, viata? Tu ști ce e cel mai bine pentru tine, nu noi.
Fi puternica și lasă plânsul, acționează numai gândi, treci la fapte dacă vrei o schimbare în viata ta ca nu o sa se producă nici o minune dacă te complaci ca și cazul de fata și te plângi.
Ești o femeie matura frate, comportate ca atare!
Foarte ironic ce ai zis tu aici, si eu am trecut prin niste chestii naspa, si inca trec din pacate, doar un prost ar zice sa nu te plangi, este foarte bine sa te descarci vorbind cu cineva, cand vorbesti despre problemele tale cu cineva sau cu tine iti ordonezi gandurile in cap pentru a avea totul clar, cand ai totul clar este mult mai usor sa iti rezolvi problemele, cat despre asta ca trebuie sa fi puternic, normal ca trebuie sa fi, dar asta nu inseamna ca trebuie ca nici macar sa nu te gandesti la problemele tale si sa e ignori, numai un prost ar face asta, si hai sa iti spun ceva, si tu te ai plans de problemele tale in acelasi mesaj in care ziceai sa nu faci asta. toata lumea ar trebui sa vorbeasca de problemele lor, si sa se gandeasca la ele, nu rezolvi nimic daca le ignori si nici nu poti sa fugi de ele pentru ca ele se afla in propriul cap si vor fi acolo oricat de mult ai fugi.
Probabil tu ești prost cu diploma dacă susții asa ceva, nu îmi compara tu mie copile problemele mele cu ale ei sau ale tale, ce problene ai tu? Ști ce înseamnă nebunule sa trăiești fără părinți? Te-ai descurca tu mucosule fără părinți? Cu 17 ani de depresie? Ști ce înseamnă asta analfabetule 17 ani de depresie? Astea sunt probleme grave, ca lupt cu țiganii, cu atacurile de panica de trei ani, nu mai manca tu rahat ca nu ști tu ce înseamnă să ai probleme adevărate, tu de abia dacă te întreții de unul singur, stai pe spatele părinților, ești un întreținut și îmi spui tu mie de probleme, de parca te ai lupta tu sa plătești întreținerile în casa. Ce sa fugi de ele băiețel ca ea se complace în situația ei, se văita mereu pe aici dar nu iese din zona de confort, nu vezi ca nu e în stare sa ia o decizie pentru ea, nu știe ce la vrea la viata, se plânge din orice, din chestii mărunte uneori asa ca lasă-mă pe mine cu intervențiile tale ca sunt inutile, tu încă nu ai dat de greu în viata cu adevărat și nici ea, habar nu ai ce înseamnă să lupți cu o depresie de 17 ani, tu îți puneai latul singur la gat îți garantez, zi mai bine ca și tu ești un plângăcios, și te regăsești în întrebările ei.
Tu ai trecut prin nimic, când nu mai ai părinți atunci sa te spui ca treci prin chestii naspa, nu ai prieteni, nu ai nimic, și plătești totul în casa, pana atunci ciocul mic tinere și stai pe curul tău ca nu ști tu care sunt greutățile vieții, nici par la puta nu ai taica și vrei sa aperi și tu patria.
Cel mai prost sfat din istoria TPU i-ai dat!, trust me! 
asta nu face nimeni, nu vrea sa se schimbe, doar sa se vaite, o înțeleg ca are probleme cu coloana dar de asta trebuie sa se ocupe, sa ii acorde o importanta primordiala, de aici o pornit depresia ei.
Ce i ai spus tu, nu o ajuta cu nimic, știe și ea acest lucru dar nu face nimic în privința asta crede-mă, ca asa sunt depresivii doar sa se vaite știu, dar nu încearcă sa iasă din zona de confort.
Și eu ma plângeam, dar când îți moare mama de covid, fără răsuflare, o vezi cum moare în chinuri e normal sa ceri ajutor, sa ți se dea sfaturi cum sa începi o noua viata, sa fi tare și alte încurajări. Astea sunt probleme reale nu ce aveți voi acolo. Sa nu mai spun cu țiganii ce probleme am avut, desprinse din filme horror și nu m-am plabs atâta.
Nu e chestia de a da sfaturi cuiva, ci ca i le dai degeaba fiindcă se complace, nu vrea de frica sa se schimbe. Ea ia deciziile nu noi în locul ei, ea își cunoaște viata nu noi, ea știe ce probleme are cu adevărat nu noi, doar ea le poate depăși nu sa ii rezolvam noi problemele.
Cu coloana și eu am probleme serioase și nu ma vait pe aici ce dureri resimt care iradiază pana în tot piciorul, pana în talpa. Voi nu aveți nici 20% probleme în comparație cu mine.
Depresia e cel mai groaznic lucru căruia i se poate întâmpla unui om, și faptul ca o rămas fără părinți, dar asta e, viata merge înainte.
Tu dacă aveai fobia mea sociala tu nici pana la magazinul din zona nu ajungeai ca leșinai.
Dacă avea 17 ani, hai 20 o înțelegeam dar are în jur de 30, sau peste 30, ți se spune odată, de doua ori, de trei ori ce sa faci și tot nu faci nimic.
Cum am spus, si tu te plangi de problemele tale, este ok sa te plangi de probleme. cat despre problemele mele, nu ti am spus ce probleme am. Inteleg ca uneori este enervant sa vezi ca unele persoane se plang de niste probleme triviale, cand tu stai cu ditamai cacaturile si nu ai cui sa te plangi.
Nu ma plâng, greșești. Chiar sunt mândru ca sunt un soldat de elita pe lângă mulți dintre voi. Nu ai cum sa înțelegi, ăștia nu pot da sfaturi precise fiindcă nu îți cunoaște exact viata și felul tău de a fi și ce nu poți duce. Tu se da un sfat dar nu unul neapărat foarte bun care chiar sa te ajute, mie de multe ori mi s-o dat niște sfaturi pe care le știam și eu, sa ies în natura, sa ma expun, și alte alea, dar lumea nu înțelege cât e de grava o fobie sociala cronica, ca de multe ori e foarte greu sa faci asa ceva, mai ales ca sunt numai boraturi de oameni și Țigani la orice pas care abia așteaptă sa te vadă vulnerabil sa te atace. Nici nu realizezi ce probleme am avut eu cu boratii ăștia și am încetat sa ma plâng fiindcă mi-am dat seama ca eu singur trebuie sa lupt cu propriile frici, ca nu lumea mi le îndepărtează, ori ei i se spune ce sa facă și ea nu face nimic, da de multe ori impresia ca e troll, i-am văzut niște întrebări cringe care erau repetate, ori era beata când le-o pus ori nu era conștientă, de atunci eu nu o mai i-au în serios.
Ți-am spus orice probleme ai avea nu se compara cu lipsa părinților. O sa te mai maturizezi și o sa realizezi când nu ii mai ai, și toată lumea e împotriva ta. Nu poți empatiza și nu realizezi ce înseamnă să fi singur și cu o depresie imposibil de tratat.
Eu zic sa te mai maturizezi, ca viata grea de abia acum începe pentru tine, nu știu câți ani, dar mai mult de 22 nu cred ca ai, ca pari imatur în gândire.
Eu ma mândresc nu plang ca sunt puternic, și sincer nu ma așteptăm nici eu sa fiu asa de înțelept, dar viata merge înainte, și nu suntem singurii cu probleme.
Dacă are o teama constanta clar vorbim de o anxietate, dacă plânge frecvent fără motiv, clar vorbim de o depresie clinica, de ce se complace și nu se tratează? Ea nu știe ca astea se aprofundează, se agravează, netratate devin cronice și simptomele vor fi mult mai puternice și greu de suportat nu știe, trebuie noi sa i le spunem de o mie de ori? E la mintea cocosului. Dacă o luat tratament antidepresiv și nu i-a făcut nimic, sa schimbe doctorul pana ii da tratamentul potrivit ce naiba? Dacă nu tratează problemele va fi o alta pacienta a psihiatrilor care va trebui sa ia cel mai probabil toată viata tratament ca se știe ca în bolile cronice au mereu recaderi aceste persoane, bolile au remisie la nesfârșit când devin cronice. Sa le trateze din pripa nu?
Dacă nu acum atunci când? Dacă nu e troll într-un an dacă nu merge la specialist o sa aibă sigur gânduri de sinucidere. Sa se gândească prima și prima oara la sănătatea ei apoi la bani, ca dacă ești sănătos faci și bani dacă ai bani mulți și ești bolnav grav degeaba ai bani ca nu te mai ajuta.
Îmi pare rău de ea, dar trebuie ea singura sa iasă din zona crepusculara.
Nu mai lua în seamă. Sunt oameni cărora le place să jignească din plictiseala deși nu cunosc un om. Din 3 vorbe nu se poate judeca nimeni. Eu nu prea bag în seamă jignirile. Pace
Nu bag in seama, nu ma simt jignit pentru ca imi stiu problemele. vorbesc cu el pentru ca vreau sa imi imbunatatesc capacitatea de a avea argumente.
Cine spune ca eu am crescut cu parinti? cine spune ca nu stiu cum este sa cresti singur si cu probleme? aici vine problema cand judeci persoane, habar nu ai prin ce am trecut. nu totata lumea sunt persoane care mor si scriu pe Instagram ca s-au despartit de iubitul lor de 2 saptamani. mai sunt si alte persoane care au trecut prin destule. Inteleg si ce spui ca trebuie sa iei si actiune si sa te ajuti pe tine dar uneori este ok sa iti pui si problemele in ordine pentru a sti unde sa te schimbi si ce sa rezolvi la viata ta.
Da mai omule dar trebuie sa trateze depresia ce nu înțelegi? Ea de aceea are o perspectiva asa negativa asupra vieții și e anxioasa fiindcă astea sunt simptomele depresiei, a fricii, a anxietății. Nu o sa vezi o femeie puternica sa fie dezorientata și sa plângă fără motiv, ii cunosc întrebările. Asa se manifesta depresiile ușoare, apoi netratate pe perioade îndelungate te nenorocește, nu te mai poți da jos nici din pat, mereu luofi cu gândurile de suicid zai o părere foarte proasta despre tine, ești cu moralul la pământ, fuge toată lumea de tine ca mereu te vaiti și nu faci nimic, tipic depresivilor. Eu încerc sa o ajut cumva dar ea înțelege greșit, respectiv și tu.
II știu întrebările și uneori plânge fără motiv, nu e firesc pentru o femeie de 33-35 de ani, ea trebuie sa fie un exemplu pentru generația asta snowflake nu sa fie ca ei.
Are nevoie de afecțiune, dar fericirea ei nu depinde de persoane ci de de ea însăși, ea nu înțelege, în primul rand trebuie sa fi ok cu tine, sa te acepti ca om, sa fi echilibrat, cumpărat, sa ai o stare mintală ok, sănătoasă, sa lucrezi cu tine, sa te dezvolți, sa înveți sa te iubești mai mult, sa ai încredere în tine ca în alții cam greu sa ai în ziua de azi, sa ai nădejde în cineva, sa înveți sa fi propriul tău erou.
E singura acolo, și eu sunt singur de mulți ani, izolat și lupt cu viata, ce nu ma doboară ma face mai puternic.
Trebuie sa luptam cu propriile frici, noi înșine suntem cei mai mari dușmani.
Si eu ce am zis, i-am zis sa se cunoasca mai bine, sa afle ce probleme are, sa reflecteze asupra vietii ei. mai intai afli ce probleme ai si dupa incerci sa o rezolvi.
Eu i-am spus de mult, de pe primul cont încă, tu acum ii spui prea târziu! Simptomele au reieșit la suprafață deja, începe sa devina o patologie nu o problema de moment. I-am spus ca asa o sa ajungă și exact asa o ajuns! Deja o s-a produs un dezechilibru chimic al creierul, peste 1 an /2 ani depresia ei dacă nu se schimba o va atinti la pat. Tu ii spui prea târziu, de aia am precizat ca noi i-am spus și nu o luat în calcul, sa plâns, mai punea o întrebare, și tot asa. Depresia ei este cauzata de viata precara psihosociala, de stres posttraumatic produs de problemele cu coloana și altele pe care ea le știe. Apreciez ca lucrează, se descurca singura, pe cont propriu, dar nu rezolvi cauza dacă te plângi, nici măcar efectul dacă nu schimbi stilul vieții, nu îți depășești condiția. Este o descărcare emoțională ce ajuta pe moment, câteva ori, ea având în vedere ca nu înlătură cauzele revine iar și iar, deci plânsul nu ajuta în ansamblu, nu înlătură nici o cauza. Crezi ca eu nu am. Plâns? Și ce am rezolvat? A doua zi ma izbeam de aceleași probleme. Ea plânge de mult nu de acum asta e chestia pe care nu o conștientizează.
Inceteaza sa mai compari problemele tale cu ale altora. Nu trebuie sa traiesti fara parinti ca sa suferi. Nu mai fii egoist. Suferinta fiecaruia este validă, imdiferent de cauza ei.
Iar oamenii nu pot pir si simplu sa,, mearga inainte". Nu suntem roboti. Avem sentimente, daca stiai. E normal sa suferim.
E normal sa plangem.
E normal sa avem emotii.
Du-te la un psiholog daca vrei o afirmare profesionala a tot ceea ce am scris.
Si tu te-ai vaitat exact cum s-au vaiatat si altii.
Sau ce, tu ai dreptul sa te vaiti si altii nu?
De ce, ca ti-au murit parintii?
Asta inseamna ca numai tu ai dreptul sa suferi, altii nu pot suferi?
Greseti
Lumea nu se invarste in jurul tau
Si valideaza mai mult sentimentele oamenilor, asa cum vrei sa fie validate si ale tale.
Si inceteaza sa mai jignesti. Nu faci decat sa te razbuni pe altii pentru ce eazboaie s-au intamplat in mintea ta.
Si tu efectiv ti-ai scris biografia in comentarii. Daca vrei ca altii sa te compatimeasca, compatimeste si tu pe altii.
Nu ii mai compara pe altii cu tine.
Nu aveti aceleasi vieti.
Si eu am depresie severa si niciun parinte nu a murit?
Tu crezi ca exista o conditie necesara ca sa suferi?
Mai gandeste-te si la altii.
Sustin tot ceea ce ai scris.
Imi pare rau ca ai avut atata de-a face cu el (invictus sau cum il chema)
Cum se manifesta fobia sociala?
Recomand serialul thailandez
TharnType The Series https://www.dailymotion.com/video/x7xmx6v
Acelea sunt griji, nu trebuie sa faci in plus, trebuie doar sa scapi de ele si sa traiesti o viata linistita fara griji pe cap.
Il contactezi pe Taher Sonu pe instagram.Prin luarea deciziilor devii mai experimenta si independenta.Si stii ce ai de facut.Despre ce este problema, spune in privat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
