"Timp de secole am fost făcuți să credem că adevărul era închis, accesibil doar câtorva aleși.
Dar dacă ai putea vedea, în sfârșit, dincolo de văl?
Există o cunoaștere care a rămas ascunsă timp de secole, o revelație care ți-ar putea transforma înțelegerea Divinului?"
In timpuri stravechi, toti oamenii erau conectati cu Divinitatea. Si durata vietii era mai mare (sute de ani, daca nu chiar mai mult, cine stie?) Aveau acces la acel Adevar de care spui, aveau Cunoastere.
Rautatea, pacatele, izgonirea din gradina Edenului au facut ca lucrurile sa se schimbe. Omul a devenit ceea ce este astazi.
Sa stii ca inca sunt oameni conectati cu Divinitatea. Doar ca se feresc sa spuna asta in public, pentru a nu fi facuti nebuni, vrajitori etc.
Ii gasesti in domenii precum psihologia, medicina, terapii alternative. Chiar si oameni de stiinta in slujba unui bine mai mare.
Vestea buna e ca fiecare din noi se poate conecta cu Divinitatea, prin meditatie, rugaciune, prin intentii si fapte bune. Fiecare din noi poate avea acces la Adevar si Cunoastere, atat cat ne este permis. Darurile sunt Intuitie mai ascutita, Inspiratie, Creativitate.
Gandeste-te la marii inventatori ai lumii (Mendeleev, Pascal, Nikolas Tesla etc), marii scriitori (Eminescu, Jules Vernes, HG Wells) si iti vei da seama ca inventiile si opera lor au fost de inspiratie Divina. Au "vazut" cu secole inaintea timpurilor lor.
Citeste poemul "La steaua" de Eminescu! E teoria relativitatii in versuri!
Ceea ce mi-a zdruncinat temeliile si mi-a creat posibilitatea sa imi pun intrebari despre subiectul asta ( eu fiind din nastere un ortodox practicant intensiv ), a fost intrebarea: "De unde stim noi ca toate cartile si manuscrisele religioase, sunt adevarate?" Ca asa si eu pot sa scriu o poveste stintifico-fantastica, sa o promovez intens, si cineva din viitor sa o proclame ca fiind adevarul absolut.
Asa cum nu putem dovedi precis, daca exista sau nu, acest Dumnezeu, asa nu poti dovedi nici tu ca toate scrierile religioase, inclusiv cele apocrife pe care le pricizezi, sunt sau nu adevarate.
In concluzie, tot ce stim sigur, este ca bunatatea si intelegearea, sunt benefice pentru noi ca specie, si ca scopul nostru in viata este sa invatam, sa inovam, sa evoluam si la final, sa lasam ceva sau pe cineva in urma noastra, pentru a ne continua progresul. Restul, sunt lucruri efemere si de divertisment.