Considerati ca e mai bine ca un copil sa fie invat sa fie cuminte,pe treaba lui, politicos dar fara personalitate si uneori incapabil de decizii sau sa fie invat sa fie egocentric si narcisist dar sigur pe el si pe fortele proprii?

Nici, nici. Întrebarea dtale simplifică nenatural viața unui copil și o împarte în două zone teoretice extraordinar de incomplet concepute. Viața nu este așa cum o descrii și o concepi dta.

A doua varianta nu se numeste educatie.
Prima varianta ai exagerat-o tu, sugerand ca nu esti de acord cu oamenii calmi, cu capul pe umeri: aia iau cele mai bune decizii, si nu pot fi clintiti cu placeri de moment, au o evolutie liniara si nu prea dau gres. Asta daca ii duce si sfecla, bineinteles.
Oamenii narcisisti care au iluzia unor forte proprii s-ar putea sa fie taranasi cu creierul gol si gura mare, care nu au facut nimic bine in viata lor, dar au impresia ca s-au nascut cu norocul scris in frunte, cum ar zice un clasic (F. Salam).
Un copil trebuie lasat sa fie cum simte el, sa aiba ce temperament il defineste, si nu trebuie indoctrinat cu iluzia unei superioritati, pentru ca are multe de invatat in viata, iar aia nu e atitudinea potrivita.
Superioritatea fata de copiii egocentrici si narcisiti o va descoperi singur, si va avea siguranta pe el si pe fortele proprii, fara sa-i anunte si pe restul treaba asta.

Cine ti-a spus că daca e cuminte si educat o sa fie nesigur pe el si incapabil?
Un copil trebuie invatat sa fie respectuos, politicos, cuminte, responsabil.Eu sunt de parere ca o dată ce ai un copil educat bine va sti mai in colo ce sa faca cu viata lui.

Având în vedere că spui de „un copil", te referi la totalitatea copiilor din momentul de față pe o distanță infinită de timp, care vor fii luați în calcul. Acești copiii dacă vor creste într-un mediu civilizat, șansele unei societăți morale vor crește semnificativ, iar răul va fi absent sau aproape invizibil. Să nu confundăm cumințenia și politețea individului cu o persoană slabă, că aceea ar putea avea putere pe toate planurile mai multă ca 2 șmecheri la un loc.

Poți să-l înveți ce înseamnă echilibrul.

Politicos înseamnă fără personalitate? Deci dacă vin și te scuip între ochi am personalitate?

Treaba e adevărată că dacă e invatat sa fie prea bun și la locul lui, o sa fie lu-at de prost pentru că așa e natura umana, mulți profita de bunătatea lui.

Așa că e mai bine să-și arate colții înainte, doar pe parcurs până își determina respectul ceilalți fata de el, atunci poate fii și bun.

Siguranta in el vine din doua surse, exterioară și interioară, aia care primește complimente și e lăudat de părinți sau alte persoane și ce-a interioara, făcută de realizările lui care e mult mai rezistenta decât prima.
Deci consider că nu trebuie sa fie nici un papă lapte dar nici pupat in fund încât să-i crească încrederea în sine până pe pereți, după sa realizeze că nu e așa.

Cine spune ca politetea exclude personalitatea? Din contra! Ba chiar atunci poti lua deciziile mai cu calm si mai corect.
Lipsa de educatie, obraznicia, da o falsa siguranta. Un om politicos si cu personalitate il poate pune la punct dur, rusinos, irevocabil, fara sa foloseasca un deget ca forta.