Credeti ca o depresie sau un gand sinucigas trece cu cele spuse de catre psiholog?
Sa socializezi.
Sa ceri ajutor.
Sa iti recunosti problema.
Sa iti alungi gandul.
Sa iti ocupi timpul cu ceva solicitant.
Sa ai rabdare.
Etc...
Ordonare:
După relevanţă
Nu, depresia cronica e o boala, e genetica in unele cazuri, in fapt cei care se sinucid o fac instant nu planifica asta
RăspundeDepresia e genetica? Atunci cum se face ca sunt cazuri multe in lume, in care parintii sunt depresivi,, certati cu viata, alcoolisti si toate cele, iar copii lor ajung oameni de succes? Totul tine in caracterul tare pe care il ai, cel care difera de la om la om
Răspunde Pai nu mereu se transmite gena aia, conteaza mediul in care traiesti poti avea o anumita predispozitie atat
Sunt persoane care vorbesc despre asta sunt persoane care nu.
Cei care fac asta fara sa spuna su sa isi planuiasca o fac la impuls si si probabil pentru ca sunt mai slabi si nu mai spera dar mai sunt si cei care cumva incearca sa mai amane sa mai spere la o rezolvare si printre ele sa ofere un strigat de ajutor gen aratami ca nu trebuie sa fac asta ca ma sprijini si ajuti ca nu sunt singur iar daca totusi schimbarea nu apare recurg la acest gest
Uni indivizi nu se adapteaza asa ca pier in jocul selectiei naturale
Zoeyyy un psiholog te asculta nu isi da sfaturii, nu te critica, incearca sa gaseasca o solutie la problema ta, Drimmero vorbim de depresie normala care trece si de depresie cronica, cea cronica nu trece in timp, natalia2014 un psiholog nu da pastile doar un psihiatru da, se poate da anumite pastile care favorizeaza eliberea de dopamina in creier, dar aceste pastile au si efecte negative
Gandurile pot trece doar daca ai tu vointa necesara sa treci peste, dar trebuie sa ai un caracter betonat pentru a putea trece.
Psihologul doar isi face meseria sa te ajute,, dar degeaba o zice daca vointa nu vine de la pacient, acolo e toata lupta ce trebuie dusa/
Omul nu are nicio putere de a vindeca sufletul omului.
Psihologul trebuie sa fie acea persoana care poate sa conduca omul catre Dumnezeu. Pentru ca doar Dumnezeu poate sa vindece eficient, pe deplin sufletul descurajat. Doar Dumnezeu poate sa ofere putere continua, sustinuta omului. Fara El, toti oamni ar trai in deznadejde.
Sunt bune si lucrurile descrise de tine; dar fara Dumnezeu acestea sunt eficiente doar la suprafata.
Depinde de la persoana la persoana.
Toti avem nevoie de un impuls in lupta cu aceasta problema.
Unii primesc acel impuls de la psihologi, altii si-l ofera ei, il gasesc citind, meditand.
In opinia mea, cea mai buna modalitate de a trata aceasta problema e autocunoasterea, sa inveti sa te cunosti, sa te apreciezi, sa accepti ca nu traiesti intr-o lume perfecta, si prin urmare sa lupti si sa-ti indeplinesti idealurile tale.
Daca mergi pe un drum care pare ca nu duce nicaieri, odata si odata tot vei intalni o intersectie.
Depinde de motivul pentru care vrei sa faci asta.
In unele cazuri te ajuta,in altele nu te ajuta nici cel mai bun psiholog din lume.
Depinde si de tine, ca persoana, de ce oameni ai in jurul tau, daca ai.
Depinde si de noroc, acele coincidente care ne fac viata mai buna sau mai rea ( inca o lovitura sau o mana de ajutor).
Parerea mea este ca daca decizia nu pleaca de la tine, nu te poate ajuta nimeni total. Este bine sa socializezi cu cineva, sa ai un sprijin, dar tot de la tine vine schimbarea, asa ca te poti duce si la maicute, degeaba, daca nu-ti doresti tu oarecum. 
Da si eu cred asta.
Pana si psihologi iti dau pastile de care devii dependent te molesesc si o duci asa dar nu te vindeci
Iti dai seama ca un psiholog nu face numai asta.Nici macar nu ti-ar mai trebui o facultate,daca ar fi de ajuns doar sa enumeri ce ai spus si tu mai sus.E mult mai complex modul in care el te ajuta.Te indruma, te ghideaza, te invata ceea ce trebuie sa faci, te ajuta sa constientizezi care e problema, sa te intelegi pe tine insuti.Normal ca e necesar si un minimum de implicare din partea ta, altfel n-ai sa-ti rezolvi problemele.
E vorba de implicare maxima din partea ta, daca ai un autocontrol bun, nu iti mai trebuie pisiholog cand poti sa fii chiar tu propriul tau psiholog. Tu te cunosti cel mai bine ca om.
Sigur ca e nevoie de implicare si voința.Dar cand esti in depresie dispare treptat aceasta voința.Nu mai gasesti rațiunea de a trai, puterea de a lupta. Unii reusesc sa treaca singuri peste ea.Altii au nevoie de un punct de sprijin, de o persoana calificata, care sa-i ajute sa-si refaca încrederea in forțele proprii."Poti sa fii chiar tu propriul tau psiholog"In anumite situații, intr-o oarecare măsură.
Cel mai mare balaur ramane iratiunea umana!
Aici vorbim despre problemele reale ale vietii, nu de toti plozii care plang pana mor pentru ca parintii lor nu le-au cumparat iphone, sa fim seriosi, sunt cazuri de oameni saraci lipiti pamantul si mai sunt si bolnavi si nu se plang, au puterea de a merge inainte. Ei cum au puterea asta? cum se pot autocontrola?
Acei oameni au "puterea" asta.Altii nu o au.Sunt multi factori care pot conduce la depresie. Unii oameni fac fata, altii nu; cei din urma nu trebuie criticati sau judecati, ci ajutati.
Poate depinde si de cum esti tu introvertit sau extrovertit, daca e sa o luam asa cele mai multe sinucideri sunt facute de catre barbati nu de femei deoarece ele au o minte mai extrovertitã, la fete depinde mai mult din exterior comunicare, sfaturi si ajutor din exterior. Dar baietii intra in depresie doar din cauza lor deoarece nu au acel drive in interiorul lor(se inchid in ei)sunt libsiti de motivatie sa mai traiascã cu exteriorul.
Dintr-un baiat iasa energie iar intr-o fata intra energia din exterior din relatiile cu oamenii.
Nu, o depresie trece doar daca elimini cauza.
Tot ce ai enumerat mai sus sunt exact lucrurile pe care depresia nu te lasa sa le obtii.
E ca si cum ai intreba: Ca sa scap de o raceala trebuie sa nu mai tusesc, sa nu mai scuip flegma din gat, sa nu mai am febra?
Am avut depresie si anxietate sociala inca mai am.
Iar ce spui tu acolo nu face decat omul caruia ii place sa stea asa si nu vrea sa se vindece.
Ia stai tu singurica asa o viata intreaga sa nu te bage nimeni in seama, sa vedem tot la aceleasi concluzii ajungi? Eu am impresia ca ai pe cineva alaturi din cate imi aduc aminte.
Am pentru ca mi-am cascat ochii si gura si mi-am folosit creierul si sufletul.
Au pentru că ai avut noroc. Și spre deosebire de noi, voi ca femei aveți parte de toată atenția, dorită sau nedorită. Trebuie doar să alegeți. În cazul tău ai avut noroc să ai ce alege. Nu te crede tu așa de inteligentă, că nu ai făcut vreo facultate ca să fii luată în seamă, nici ca să ai noroc în viață de persoanele pe care ai avut de unde să le întâlnești.
Da ca cineva iti arunca in brate barbati si femei fara sa iti casti gura sau sa mergi intre oameni.Omule sunt anxioasa, pot sa ma exprim bine aici cu tine pentru ca imi e mai usor sa scriu si pentru ca in realitate nu as fi avut atat rabdare sa vorbesc lucurile astea cu tine linistita si fara sa te jignesc sau sa iti spun de duh crede-ma si cu toate astea am facut si eu lucuri bune in viata mea sa pot sa am oameni langa mine putin cati ori fi care sa ma inteleaga.Nu poti sa socializezi incearca pe internet sau nu stiu in alt mediu dar calculeaza ce vorbesti si ce faci.
Puteam sa spun ca am o facultate dar te-as fi mintit chiar daca tu nu aveai de unde sa sti.Si scuza-ma nu iti trebuie facutate sa gandesti.
Mda, bine că ai făcut tu lucruri bune în viață. Eu între timp îmi băteam joc de toată lumea și îmi exersam misoginismul. Iar tragem concluzii aiurea, iar vorbim fără rost. Dea ni de zile încerc pe internet, stai cuminte, de când am observat că in viața reală nu mi-ați permis să scot o vorbă pe gură, sau să spun o glumă înainte să-mi întoarceți curul, mai pe față sau mai cu perdea. Fiindcă na, n-are fraeru' bani ca toți tovarășii lui, n-are tupeu bolnav, n-are multe altele, să nu mai spun aici, deci nu e "fun"... e doar un trist, prea e serios, prea gândește prea mult și tot așa. Las-o moartă și cu facultatea că văd că ai înțeles și acolo tot ce ai vrut.
Inteleg ce spui tu si nu mai avea mania persecutiei
Cand ai sa stai tu asa macar vreo 20 de ani fara nici un respiro sa nu poti macar schimba o vorba cu cineva si sa nu fii luata in seama de nimeni, ca toata lumea din mediul tau e la alt nivel decat tine si nu ai aceleasi posibilitati si ai sa fii refuzata de 100 de ori din 100, atunci sa vii sa-mi spui ca sufar de mania persecutiei. Cand ai sa stai colo pana la 35 de ani fara sa ai posibilitatea sa ai pe cineva alaturi nici pentru o secunda, ca nu ar fi unul in stare sa treaca peste prima impresie. Dar ma rog, e greu sa-ti imaginezi asa ceva din moment ce ai trecut pe-acolo. Ce ai vazut si ti-a modificat viata ramane bun vazut si la fel si felul in care te-a schimbat. Dar ma rog cum toata lumea care da de bine oricum uita si de unde a plecat, nu ma astept sa intelegi asa concept. Degeaba spui tu din inertie ca "intelegi" ca nu ai cum sa intelegi... ca nu "ai fost pe-acolo" ca sa ai de unde intelege. E ca si cum ti-as spune ca eu nu vad culoarea verde de cand ma stiu si tu mi-ai spune ca intelegi. Nu ai cum sa intelegi, chiar daca iti pui tu ochelari cu filtru pentru o perioada ca sa vezi cum arata lumea fara o culoare. Degeaba vezi tu cum arata daca nu ti-ai trait viata asa. Degeaba vezi tu cum arata daca deja te-ai format intr-un fel si eu in altul. Asa ca nu mai veni cu treburi de astea cu mania persecutiei.
Bai stiu ce inseamna sa fi marginalizat, sa nu fi bagat in seama sau sa fi calcat in picioare pentru ca tu nu imi sti viata asta e diferenta.Nu sti prin cate am trecut si cat am constientizat ca nu e in totalitate societatea de vina pentru ca eu nu am ci eu ca nu am facut.
Bine ca imi stii tu mie viata si te astepti sa fiu numai roze. Nu stiu de unde vii tu, dar de unde vin eu, voi nu stiti de o vorba buna si serioasa, nu stiti de-o floare, nu stiti de un om caruia ii pasa de cineva. Stiti doar de bani, viata buna si tupeu, incredere in sine si distractii. imi pare rau, dar eu nu am avut de unde sa le invat pe astea. Nici nu mi-a iesit vreuna in cale care sa-mi demonstreze diferit. De fapt stai ca deviez de la subiect... cred ca am gresit topicul. Ma rog, daca tu ai impresia ca eu nu sunt constient de sine si actionez ca un maimutoi excitat, atunci nu stiu unde s-au dus toti anii de nopti pierdute in care mi-au rulat prin cap la infinit toate intamplarile, toate evenimentele din viata mea. Nu stiu cum faci tu, dar eu nu am mai avut o noapte de somn de multi ani de zile. Fara oprire. De vreo 20 de ani o tot tin asa, de fapt de prin '90 de cand usor usor am inceput sa devin "constient de sine si de actiunile mele" si de tot restul vietii. Eu nu vorbesc de marginalizat si nebagat in seama... aia era la scoala, prin fata blocului, la liceu si tot asa. Eu vorbesc de o viata fara spatiu personal, fara o vorba buna, fara cineva in care sa ai incredere. Nici in mama. 35 de ani fara intrerupere, nu o perioada. Toti din care vreo 28 am tacut din gura si mi-am vazut de lungul nasului, in care am tot spus ca totul e ok. Stai tu linistita, ca singuratatea te omoara mai tare decat greutatile vietii. Esti om, treci peste greutatile vietii, ai putere, ai vointa, ca te simti om, ai o viata si vrei sa ti-o traiesti. Cand nici om nu te mai simti de ani de zile atunci nu mai ai nici o putere, nici o vointa. Crezi tu ca esti puternica si mai stiu eu cum si ca ai iesit din depresie sau ca ai sa iesi. Dar ignori toti factorii din viata ta. Singura nu iesi din depresie cu vointa pura. Fiindca vointa nu o mai ai. Mergi inainte cu depresia si asta-i treaba. Te uiti la potentialul irosit pana acum si de acum inainte si la lipsa de viata si te trezesti dimineata sa te duci la munca obosit, terminat de nesom, ca nu poti dormi de ganduri si de frustrari si faci pe dracu-n patru sa-ti vezi macar de munca, sa mergi inainte, singur ca nu te baga nici dracu-n seama. Daca tu crezi ca poti sa faci ceva ca esti tu mare eroina, eu tin sa te anunt ca te inseli. Mai bine gandeste-te la ce factori externi te-au ajutat si ce ai in viata ta, nu da discard, ignore ca s-ar putea sa te "bata Dumnezeu", ca esti credincioqasa tu. Ai avut ceva sa te ajute in momentele grele, cel mai probabil cineva, nu ceva. In viata asta, ironic, conteaza "viata", cum ti-ai trait-o si alaturi de cine, nu cate ore ai facut pe saptamana la munca. De muncit muncesti pentru a-ti intretine "viata", aia pentru care se presupune ca muncesti sa o intretii. Dar cand muncesti o viata ca un sclav si nu ai nici o secunda de bucurie si trebuie sa iti reprimi toate sentimentele pentru ca nu da nimeni doi bani pe tine, nu esti acceptat daca nu esti fericit, atunci pentru ce pul@ mea mai traiesti, de unde vointa aia de viata? Crede-ma ca nu stii ce inseamna, stii doar o parte, stii cum arata, nu cum se traieste o viata in asa stil. Si eu stiu cum arata o viata fericita, ca am avut parte cativa ani de ea, stiu inca cum era fara griji, stiu cum era cand era bine, am cu ce face un contrast. Atunci da, atunci eram om in toata regula si nu aveam nici o grija. Nu ca as fi avut puterea de ex. sa ies dintr-o depresie, dar nici nu as fi permis sa intru in starea asta. In starea asta nu am ajuns de buna voie, nu am ajuns peste noapte, am ajuns asa, incet, incet, fara sa imi dau seama, am ajuns sa ma acomodez usor usor cu ea pana a intrat in normalitate. Pana la un moment. Pana "nu am mai putut duce.
Eu nu consider ca doar gandul te poate aduce la astfel de gesturi, doar daca acele ganduri le traiesti intens. In legatura cu socializatul, cine se gandeste sa socializeze cand se gandeste la moarte, daca o face e pentru ca a venit din senin si nu stie de ce, altfel nu o va spune niciodata
Astfel de ganduri nu dispar decat cu rugaciune si post si cu sinceritate fata de Dumnezeu in primul si in primul rand trebuie sa iti ceri iertare lui Dumnezeun ca ai acceptat in mintea ta asfel de idei omul e responsabil de gandurile sale nici diavolul si nici Dumnezeu nu forteaza omul sa retina in creierv doar ce omul alege sa gandeasca deci totul tine de alegerea omului inspre bine sau rau psihologii au drept scop doar banii deci ei nu ajuta doar eventual amelioreaza situatia rea
Daca ai un gand sinucigas ar fi bine sa vorbesti cu cineva; poate cu un psiholog, poate cu parintii, poate cu prietenii, etc.
Ai putea sa iti ocupi timpul cu ceva solicitant si sa ai foarte multa rabdare.
Daca as spune ca ar trebuie sa iti alungi gandul..nu prea ai cum.Din punctul meu de vedere, nimic nu poate fi alungat, el dispare de la sine.Stii..cand ai vreun gand din acesta.ia aer in piept si treci peste.Sa nu faci niciodata vreo miscare gresita, pentru ca il vei face cu pretul vietii.Cand ai prin gand vreun gand sinucigas, crezi mereu in tine, si spuneti ca toti te iubesc, ei o sa sufere daca eu as pati ceva, chiar si daca mi-as rupe un deget.Toata lumea te iubeste.In plus, nu ar trebui pentru nimeni in viata aceasta sa ai ganduri sinucigase.Nu ai de ce.Nici pentru mama, tata, prieteni, etc.
Sper ca te-am ajutat macar sa inaintezi un pas in fata si sa intelegi ca nu ai de ce sa te duci la cele vesnice.Esti o persoana valoroasa(chiar daca nu te-am cunoscut, toate persoanele din jur sunt valoroase).
Sper sa treci peste!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
