Cum a fost copilaria ta? Care sunt idolii tai si de ce? Ce va placea cel mai mult? De ce va e dor? Ce sentiment ai cand discuti despre asta?

Cand eram eu mica era o trupa mexicana (RBD). Eram atat de innebunita dupa ei si dupa muzica lor ca nu imi imaginam viata fara ei mi-am adus aminte de asta cand am citit intrebarea ta. Si acum daca ascult o melodie de-a lor pe Youtube imi da un sentiment placut si parca ma intorc in timp.

Copilaria mea nu a fost una interesanta, nici prea fericita, cea a unui copil nascut la tara unde totul era plictisitor.
Idoli nu am si nici nu caut.

Nu una cum este in ziua de azi, macar noi generatia 89 ne-am bucurat de ea, in ziua de azi mai mult pe telefon, ps4, laptop stau copii din maternitate, idoli? nu am, dar admir oameni care stiu sa critice in mod inteligent si ofera si solutii, aia merita apreciati, sa ma plimb, sa vad filme, sa ascult muzica, sa invat o limba straina, sa cunosc ceva nou, mi dor de cei dragi ca nu-i pot avea mereu langa mine, tristete desigur

A fost ok, putin prea saraca in unele momente. Dar oricum, foarte ok, am avut prieteni, am fost lasat sa ma dezvolt in orice directie am dorit.
Idoli nu am, dar am furat cate putin din personalitatea unora, majoritatea barbati descurcareti, familisti.
Mi-e dor doar de timpul liber dintre liceu si primele locuri de munca enervante.
Nu am nici un sentiment, nu e ca si cum mi-as aminti ceva ce am uitat, si nici nu am schimbat foarte multe, fiind in acelasi loc. Am progresat incet, dar nu am renuntat la nimic din ce imi place.

Mirabolanta
Eu sunt idolul meu
Pasiunile mele
Momentan nu simt nimic

Se putea si mai rău.
A fost naspa, din multe motive.
"Idolul" meu era mama la început.Chiar voiam sa ajung ca ea.Cand aveam vreo 5-6 ani ma fascinau cărțile de vizita, mi se părea incredibil sa ai asa ceva Îmi plăcea cum arăta a ei, ce avea inscripționat.Imi plăcea cum se îmbraca,cum se comporta(de fata cu străini,in general), cum vorbea, siguranța ei, deși era si este o fire sensibilă, felul in care atrăgea atenția celor din jur prin simpla ei prezenta, aerul distinct pe care îl emana...mi se părea întruchiparea perfecta a unei "lady".
Îmi plăcea familia mea.Imi plăcea sentimentul de siguranța pe care mi-l oferea.Pacat ca a dispărut de mult.
Mi-e dor de timpul pe care îl petreceam cu ea când eram mică.Sub 10 ani.
Nu am un sentiment anume.Nu mai am.Au fost evenimente care mi-au provocat diferite stări atunci când au avut loc(predominat negative). Acum nu ma mai afectează.

Ok
n-am idoli
desenele lol
de programul de pe cartoon network
de obicei niciunul, uneori putina nostalgie