Daca un om a avut în copilărie, adolescență și puțin la vârsta adultă un caracter, obraznic, lipsit de empatie și respect față de alții pe care îi desconsidera, în special femei în vârstă, se poate schimba de adevărat mai târziu la vârsta adultă?
Un băiat de bani gata, fiul unui om cu statut în societate se comporta bădărănește cu oamenii în vârstă și cei care nu sunt de același statut, atunci când preia afacerea tatălui devine brusc respectuos, empatic și amabil cu toată lumea, în special cu angajații lui, o face că s-a maturizat sau își reprima pornirile deviante pentru a da bine și a-și consolida statutul? Uneori mai are scăpări în vechiul stil. S-a maturizat, a constatat că nu e ok comportarea sa sau se ascunde dar rămânând același bădăran? Ce credeți?

Erau mai interesante intrebarile cu angajatii care isi schimbau comportamentul decat astea cu patroni de bani gata

"un caracter, obraznic, lipsit de empatie...se poate schimba de adevărat mai târziu la vârsta adultă?"

știi cum e: obișnuința e a doua natură așa că...

1. Da. 2. S-a maturizat.

După părerea mea, nu.
Copilărie, adolescență și puțin vârsta adultă, caracterul e deja format. E foarte puțin probabil să se mai schimbe.
Se poate preface, dar pentru scurt timp. Nimeni nu se poate preface permanent.
Dar mai e o chestie de nuanță.
Nu copii de bani gata ajung în situații de genul ăsta. Ci copii celor îmbogățiți din influență, furturi și înșelăciuni.
Știu pentru că mă învârt în cercurile astea. Și nu copii celor cu situație materială bună, a celor care au afaceri, sunt așa.
Ci copii de politicieni îmbogățiți peste noapte, sau a altor dubioși care își fac averea din afaceri necurate. "Stilul" se cam perpetuează din tată în fiu.

Când ajungi la o vârstă matura te mai schimbi, te mai maturizezi, asta nu înseamnă că devii opusul a ceea ce erai ci ca unele aspecte se mai diminuează altele se accentuează, depinde cum evoluează fiecare

De regulă oamenii nu prea se schimbă.