De-a lungul anilor am realizat ca in viata totul e schimb pe schimb.Voi ce spuneti?
Cand ai o relație de prietenie oferi încrederea ta, loialitatea ta, intelegearea ta...Ca sa ti se ofere la rândul tău acelaș lucru.
Cand muncești oferi efortul tau fizic si mental in schimbul banilor.
Cand ai o relație oferi afectiune, atenție, iubire ...Ca sa ti se ofere la rândul tău aceeasi chestie pentru ca altfel relația nu are cum sa meargă daca doar unul din parteneri iubeste.
Pana si orfelinatele primesc de la stat, clădiri, salarii etc pentru a tine copii.Azilurile te tin daca le dai lor pensia ta.Manastirea te tine cand esti bătrân daca le cedezi bunurile tale.Pana si ONG-urile ofera săracilor sau copiilor una alta facandu-si reclama ca sa primească bani de la tv sau pe rețelele sociale sau ca sa doneze oameni sa nu mai fie ei nevoiți să cheltuie (chiar sa le ramana si lor câte ceva in buzunar, ca de multe ori se donează sume peste cele necesare).Iar oamenii ofera la rândul lor pentru pomana cum se zice in fata lui Dumnezeu sa isi asigure un loc bun sau noroc in viata.
Voi ati oferit vreodată ceva fara sa așteptați sau sa primiti răsplata?
Care sunt momentele, lucrurile etc in care dai fara sa primesti la schimb, fără să te aștepți sa primesti sau fara sa il faci pe om sa se simtă îndatorat fata de tine si sa faca si el la rândul lui un gest inapoi?

Salut. La prima intrebare raspunsul e intr-adevar asa, viata e un schimb. In viata ceea ce dai primesti inapoi, fie ca e bun sau rau. Restul intrebarilor sunt irelevante. Nu sunt aici sa ca ma laud cu ce am facut fara sa am asteptari.

Ce am oferit fara sa primesc nimic inapoi? Presupun ca ajutorul meu, ideile si binedispunerea

Dar nu se poate spune ca nu am primit nimic in schimb, chiar si faptul ca eu m-am simtit bine... este tot ceva ce am primit, chiar data tot de la mine.


Viata nu este despre schimb pe schimb, ce ai zis tu mai sus sunt doar... roluri.
Indiferent ca este vorba de relatie, de munca sau orice, totul este un proces continuu.
Poate ca pare un aspect dual, dar asta este vazut doar de noi.

Ca asa si cand mananci sau bei apa, ii dai corpului ceva si in schimb... iti da posibilitatea sa traiesti.
Este mai bine zis o transformare, o alchemie

Sigur ca am oferit fara sa astept nimic:haine, alimente si carti.Si te simti nemaipomenit de bine cand poti sa oferi si sa produci bucurie-acest sentiment este cea mai mare rasplata.

There is no free lunch.
Nici eu nu cred în filantropia pură.
Dar totuși mai există oameni și chiar instituții care o practică.
Eu sunt unul din aceștia.

Nu totul e pe schimb, si daca o iei de la inceput in cele mai multe din cazuri grija parintilor e o responsabilitate si bazata pe iubire, si chiar daca se asteapta ceva in schimb de cele mai multe pro tot pe copil il avantajeaza.
Nu cred ca totul tine de "o mana spala pe cealalta" dar in general asa functioneaza. Exista oamenii care chiar ajuta dintr o inima sincera si se gandesc si cu altii chiar daca asta vine printr o vorba, vizita, banii, sustinere morala, rabdarea de a asculta povestea sau necazul cuiva. Cred ca oamenii chiar ajuta/t nu o sa ii vezi foarte rar si nu o sa auzi de ei dar sigur exista.

Am spus o idee nu e obligatoriu sa fie cum am spus eu. Oricum ai dat un exemplu bun, multumesc.
Păcat ca mai sunt părinți ce fac copii doar sa aiba cine munci pentru ei la bătrânețe, sau care se ocupă de ei doar ca sa nu fie barfiti ca nu isi îngrijesc copii.Dar da, ii felicit pe părinții buni ce isi ajuta odraslele neinteresat.Doar ca oricum o data ce esti ajutat de mama tot te simti obligat la rândul tău să îi oferi ceva sau sa o ajuți la rândul tău.

Felicitări!
Tu ce faci? Cu ce ajuți?

Cui i-ai oferit?

Ai fi suprins ca sunt oamenii care nici nu ii intereseaza de parintii lor. Dar sunt si organizatii care ajuta cei defavorizatii, si unii din banii lor proprii. As spune mai multe dar nu are rost. Crede-ma sunt oamenii care ajuta si nu asteapta la nimic si nimeni sa stie de ei.

De asta v-am cerut exemple.Am zis ca de-a lungul timpului am observat ca, cam asa functioneaza viata si am vrut să văd câte situații ce se "abat de la regula" stiti, ati facut, sau cunoasteti.

Nu am cerut nimănui sa se laude.Am spus doar sa da-ti daca aveti exemple ca sa putem extirpa Ideea cum că asa ar funcționa viata.

Am prins oameni romani care asteptau ceva la schimb daca trebuia sa ma ajute, desi putini care nu cereau nimic dar ziceau misto ca face ceva dar dupa nu are timp si asa mai departe. Poate 3-6 au fost mai omenosi de fel, de bani nu se discuta aici, nu tolerez sa imprumut bani la nimeni dar nici sa cer, asta fiind un defect grav la romani imprumuturile. Un sofer de tir spaniol a dat 6000€ datorie la un coleg si nici acum dupa 3 ani nu si.a primit banii, vezi riscul meseriei. Sau imi cerea unu sa-i las imprumut, nu i.am dat si acum e in tara deci pierdeam banii. Totul e pe interes in viata

Am ajutat 5000 de persoane diferite în ultimii 2 ani pe TPU.
Am ajutat nenumărați în ultimii 54 de ani, nu i-am numărat. Unii îmi datorează viața. Pe fiecare cu ceea ce au avut nevoie și cu ce am putut eu.

Sunt de acord cu tine ca marea majoritate a oamenilor slujesc profitului si nu au niciun gand sa faca ceva fara sa astepte un profit in schimb, dar la partea cu manastirile te inseli. Acolo te pune sa-ti lasi bunurile fiindca a adopta viata de monah inseamna a lasa orice grija lumeasca, orice proprietate ai putea sa ai si orice patima cat de cat grava.
Oricum nu te obliga nimeni sa fii calugar. Daca tu cu voia ta alegi asta atunci te supui regulilor ca doar pentru asta ai ales stilul asta de viata.

Si da, din pacate mentalitatea asta ca fac ceva bun si "imi castig un loc in rai" e destul de gresita. Un crestin adevarat ar trebui sa faca bine din dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele. Nici n-ar trebui sa se gandeasca ca ajunge in rai. Ar trebui sa se gandeasca "mie imi e drag de Dumnezeu si fac bine de dragul Lui, nu pentru rai"
Iubirea adevarata e cel mai bun antidot pentru dorinta de profit.

Unor persoane nevoiase necunoscute.

Nu ma refer la calugarie.Ma refer ca sunt oameni bătrâni ce se lasa in grija mănăstirilor.Adica ori stau acasa la ei si se îngrijesc cei de la mănăstiri sa aiba tot ce le trebuie (mâncare, haine) ori se duc sa le de-a o chilie sau un loc în cabanele lor in loc de a merge la azil.Si atunci călugări le iau terenurile, casa etc.Adica după moartea lui (poate si in timp ce e in viata) sa fie trecute pe ei.
Stiu un bătrân ce s-a certat cu copii si era foarte drag sa meargă la biserica, mănăstiri.Era tare credincios si a zis "decât sa stau sa ma cert cu voi sau sa ma închideți la azil mai bine ma duc la manastire" si astea au fost conditiile.La fel si la bunicul iubitului meu cand nu a mai avut prin preajma nici un copil, a vorbit cu călugărul si trebuia sa le de-a scris ca le cedează pădurea, terenurile si ce avea el (bine, nu s-a dus într-un final dar nah).

Într-o relație de exemplu apar certuri dacă te aștepți să primești și tu ceea ce oferi. Poate unul e răbdător și își oferă răbdarea, poate unul e tandru și își oferă tandrețea. Nu poți să fii absurd și să ai pretenția ca celălalt să fie ca tine. Ca regulă, trebuie să oferi în viață ceea ce îți lipsește. Dacă îți lipsesc banii, dă din puținul tău celui care are nevoie mai mare de bani, oferă-i ceva de mâncare. Astfel, vei avea și tu noroc de bani. Dar cuvântul cheie este că oferi celui care are nevoie cu adevărat, și astfel, Dumnezeu va vedea că tu ai rezolvat o problemă gravă a cuiva și va face și el același lucru pentru tine! Și nu te aștepta să obții înapoi nimic, oferi pentru că trebuie să fii generos. Și norocul va veni la tine. Creștem copii și le oferim totul fără să ne așteptăm să fim recompensați, ajutăm oamenii străzii pentru că altfel ar muri, ajutăm un coleg de muncă pentru că asta ne oferă satisfacție, fără să așteptăm să facă și el la fel. Sacrificăm energia noastră pentru că asta ne oferă satisfacție. Asta se cheamă generozitate, ca opus al egoismului. Dacă nu-ți mai ajută Dumnezeu te chinui să faci un ban, dar dacă ești generos atunci și Dumnezeu îți ajută să faci bani ușor.