| MountainRiver a întrebat:

Deci astăzi mătuși-mea venind la mine să lucreze și să stea cu bunică-mea cât timp eu aveam niște ședințe online și nu puteam să am grijă de ea, se uita la un podcast de la Măruță cu Luminița Anghel sau nu mai știu cum o chema pe doamna respectivă și ascultându-i povestea, cum mătuși-mea e mai sperioasă de fel, a început să-mi spună că "eu nu vreau să crezi că ți-am zis eu, dar să asculți prin ce a trecut fata asta cu copiii adoptivi, ca să te mai gândești".

Eu am întrebat-o, dar ce nu i-a luat de mici, de a ajuns să aibă copiii ei adoptivi comportamente depravate, ținând cont că femeie e și vedetă și destul de bogată, încât mi-ar fi greu să cred că un copil crescut din fașă cu cele mai bune modele și resurse, nu ar ajunge cineva. Și totuși povestea ei transmite că nu.

De aici m-am gândit mai departe, știind că am auzit treaba asta și la doamna asta Adina Scurtu, o jurnalistă ce are un podcast de documentare sociale și criminalistice pe YTB.

M-am contrazis și cu mătuși-mea pe ideea asta, eu tinzând să cred că educația + mediul poate bate gena (de altfel ceva ce am și învățat atât la psiho, cât și la peda) cum că behavioriștii consideră că mediul bate gena în final.

Deci după această conversație cu mătușică-mea m-a pus pe gânduri... mai ales că eu chiar îmi doream un copil să înfiez, chiar acum în vacanța de vară mă gândeam să mă duc la cursurile alea pentru adopții, ca să pot intra în programul lor de adopții, îmi și explicase doamna de la adopții că e o procedură lungă, ce se ține pe mai mulți ani.

Însă auzind și aceste experiențe, nu știu ce să mai cred. Ținând cont că nu sunt nici cea mai bogată (cel puțin nu la fel de bogată și de faimoasă ca doamna din podcast) adică ce vreau să spun, e că oricum luând un copil cu gene slabe, eu fiind mai săracă decât respectiva, din start copilul va avea mai multe minusuri decât copilul acelei vedete. Deci nu știu ce să fac.

Voi ce păreri aveți despre adopții, copiii adoptați și copiii din orfelinate?
Credeți că în final gena este un factor decisiv în parcursul existențial bun sau prost al unui om sau în final sunteți și voi de părerea behavioriștilor, că mediul bate gena?

Și încă o chestiune. Dacă să zicem adopția ar fi tot ca un loz în plic, adică iei copilul, aștepți mai întâi să sădești în el, apoi aștepți să vezi ce iese din vrejul acela și munca ta, nu credeți în final, nu ar mai avea rost să joci acest loz?! Nu ar fi mai bine să rămâi singur pe lume?!

1 răspuns:
| OnuOnulică a răspuns:

Să rămâi singur pe lume e mai rău decât moartea. Părerea mea e că singurătatea ne distruge pe toți, mulți nu recunosc, dar toți suferă de singurătate, poate evident sunt și cazuri de oameni cu sufletul mai rece și pot trăi singuri, însă această specia de oameni se găsește foarte greu. Sincer să fiu dacă nu o să reușesc să îmi găsesc o fată cuminte și care să mă iubească pentru cine sunt eu nu pentru bani mei atunci nu am de ales o să adopt singur un copil. Adoptatul e exact ca și când ar fi al tău natural contează norocul cel mai mult. Din păcate în ziua de azi să găsești o fată care să te iubească pentru caracterul tău și nu pentru aspectul fizic sau bani e aproape imposibil, cel puțin eu nu am găsit până acum, m-aș bucura foarte mult ca într-o bună zi să o găsesc în mod clar m-aș asigura că nu o voi pierde sau să o dezamăgesc vreodată.