Sunt doua aspecte. Daca ceva functioneaza bine, ce rost are sa-l modifici? Mai ales ca sunt putine lucrurile pe care le poti face fiind casatorit in plus fata de necasatorit, iar de majoritatea in general nu ai nevoie, sunt niste chestii administrative.
Apoi mai e o problema. Astia 2-3 ani de multe ori sunt exact cei necesari pentru cineva sa-si schimbe perceptia despre anumite lucruri si cand crezi ca v-ati cunoscut, de fapt tocmai ce nu mai sunteti aceia de acum 2-3 ani. Asa ca traieste-ti frumos relatia cat functioneza, nu trage de ea cand nu mai merge, nu face promisiuni fara acoperire si nu te lega prin acte care oricum n-au vreo valoare.
Pai viata voastra va fi la fel, numai actul ala face diferenta.
Si da, 2 ani inseamna destul de mult timp, oamenii nu se schimba, doar joaca un rol din cand in cand dar daca totul a fost ok timp de 2 ani nu vad ce s-ar mai putea schimba.
Atunci de ce exista divorturi?
Am întrebat odată o tipă, de ce e atât de important pentru ea să se căsătorească.
Mi-a răspuns "căsătoria îmi oferă siguranța că nu mă mai poate părăsi așa ușor"
Oare?
Iar asta e o chestie bună?
E mai mult de ochii lumii. Fetele au impresia ca vor fi legate de barbatul ala pentru totdeauna daca au semnat un act sau au facut ditamai nunta. Si nunta e un motiv, majoritatea fetelor se viseaza inca de mici in rochie de mireasa si vor ca lumea sa vada ca s-au asezat la casa lor si ca sunt fete serioase. Eu am avut mereu cosmaruri cu rochia de mireasa, nu imi plac nuntile
Iar casatoria poate fi o garantie ca barbatul respectiv te iubeste, gen ma iei de sotie inseamna ca sigur ma iubesti.
Mai e si chestia cu copilul, "nu se cade ca un copil sa poarte alt nume decat cel al mamei".
Si desigur religia, se considera ca traiesti in pacat daca nu te casatoresti la biserica.
Pentru ca ori se casatoresc dintr-un impuls, apoi isi dau seama ca nu au nimic in comun, ori intervine adulterul...
In general divorteaza astia care se casatoresc si fac copii dupa primele luni sau primul an impreuna fara sa fi locuit in aceeasi casa. Totul e lapte si miere la inceput, dupa ce ajungi sa locuiesti impreuna cu persoana respectiva incepi sa o cunosti.
Sunt multe fete care se casatoresc si fac copii de parca nu ar mai avea timp, apoi divorteaza si spui "s-a schimbat". Nu s-a schimbat, asa era el, tu doar i-ai cunoscut adevarata fata.
Si desigur ca divorturile apar si dupa zeci de ani de casnicie cand deja intervine monotonia si ori calca cineva stramb ori decide sa puna punct. Insa e destul de greu sa te desparti de cineva dupa atata timp, de asta astfel de divorturi sunt mai rare.
Si desigur ca divorturile apar si dupa zeci de ani de casnicie cand deja intervine monotonia si ori calca cineva stramb ori decide sa puna punct.
e asta un adevar si faptul ca multi au stat impreuna din cauza rusini fata de societate, familie, copii etc
Sau e vina barbatului ca nu se mai chinuie, sa o mentina interesata si cucerita?
dupã mai multi ani se leneveste daca are femeie acasa, pune burta de la atata bere si singurul lucru care il face e sa se uite la meci.
Vezi tu, vina bărbatului e chiar la început când se chinuie să facă totul mult, mult mai "interesant" decât e.
Că dacă nu s-ar mai da mare mascul plin de toate calitățile din lume, nici n-ar mai genera atâtea așteptări pe care oricum nu va fi capabil să le susțină.
Dar curios e că și animalele/păsările fac așa.
Își înfoaie penele ca să cucerească femela.
Diferența e că animalele/păsările o fac doar pentru împerechere, nu ca să-i cumpere mașină, apartament și să-i facă poftele toată viața.
In viata doar moartea si taxele sunt ceva sigur in rest totul este doar o credinta, credinte false, generalizari, sperante https://www.descopera.ro/......tive-video
https://www.scientia.ro/......entul.html
https://www.scientia.ro/......nitiv.html
https://www.scientia.ro/......itica.html
in concluzie nu este o siguranta, este o credinta https://www.imdb.com/title/tt0085959/
Niciodată nu ai suficiente, nici după 40 de ani.
O relație se construiește pas cu pas, zi cu zi, oră cu oră.
Ea se poate face praf și cu și fără căsătorie.
Trebuie să analizezi ce pierzi, ce câștigi în ambele cazuri. Dar siguranța duratei nu trebuie luată în calcul ca element major.
O relație este cu atât mai sigură cu cât a durat mai mult.
Peste 10 ani va fi mai sigură ca acum. Ce o să faci? Mai aștepți 8 ani să se consolideze? Viața trebuie trăită azi, aici, acum.
Pana nu ma cert o data cu ea nu voi avea habar ce fel de persoana e, vorba aia.
Dar da, eu zic ca e destul de mare perioada pentru a o cunoaste,, acum depinde si de alti factori, cat si de dorinta voastra de a face pasul la ofiterul starii civile,, eventual la altar.
In primul rand cred ca un act nu te ajuta cu nimic din punt de vedere sentimental.In al doilea rand nu iti ajunge o viata sa cunosti un om, pentru ca omul este in continua schimbare.
Dar da, cred ca doi ani sunt suficienti sa iti dai seama daca vrei sa ramai si de acum in colo cu acea persoana.
1. Ca sa ne bucuram de echilibru trebuie sa vedem oamenii si lucrurile prin ochii lui Dumnezeu. Numai asa putem sa traim cu defectele de caracter ale partenerului fara ca mai tarziu sa-i reprosam cuvinte de felul: "Dintotdeauna ai avut defectul acesta!"
2. Vom cunoaste cu adevarat partenerul de viata doar atunci cand se afla (reactioneaza) in situatiile stresante, si nu atunci cand zambeste sau se simte bine.
3. Trebuie sa-i cunoastem parintii, rudele, prietenii si vecinii si sa aflam parerea acestora despre el/ea.
4. As citi mai multe carti sau m-as documenta sa vad daca eu insumi sunt pregatit pentru casatorie. ^_^ Cum ar fi:
https://www.viatasisanatate.ro/iubeste-inteligent
https://www.viatasisanatate.ro/prietenie-cu-intentii-serioase
5. Am merge impreuna la o consiliere premaritala.
Asta e o decizie pe care ar trebui sa o iei cu inima nu cu mintea. Cel putin ipotetic. Te casatoresti uneori instinctiv, poate nu cunosti persoana asa bine dar ai un feeling. Daca le gandesti prea mult nu o mai faci
Adica dupa doi ani de curvie?
In relatiile astea vad doar superficialitate. Vad doi oameni care stau impreuna doar pentru a nu fi singuri. Uneori problema nu e la partener, ci chiar la sine. Unii oameni pur si simplu nu vor sa se casatoreasca. Cand te casatoresti nu mai esti tu singur cu treaba ta, ai o familie.
De asta e bine o lege pentru parteneriatul civil. Cei doi sa nu fie numiti familie, ci parteneri. Partenerul poate sa fie cea mai sincera si buna persoana, daca celalalt vrea o viata separata, nu ar trebui sa aiba loc casatoria. Doar vor forta un pic relatia superficiala, care se va rupe la un moment dat.
Inainte de toate, poate chiar inainte de a avea vreo relatie, trebuie sa te intrebi daca tu vrei sa te casatoresti. Ai vrea vreodata sa imparti totul cu cineva?
Cum să stai mult cu o persoană dacă nu locuiți împreună?
Dă-mi o soluție practică, nu teorie.
Și nu, n-ai nici o șansă să ajungi să o cunoști destul de bine dacă nu locuiți împreună.
Eu înțeleg în ce direcție vrei să îndrepți lucrurile, dar nu e posibil așa ceva. Dacă vrei să respecți dogma religioasă, poți să o faci. Dar te vei căsători "în orb" și vei afla cu cine te-ai însurat/măritat abia după 1-2 ani.
Iar dacă respecți în continuare dogma religioasă, ea îți va spune că nu ai voie să divorțezi. De fapt, că nu ai de ce să divorțezi, pentru că femeia trebuie să fie supusă bărbatului, deci nu pot exista neînțelegeri.
Adică, dacă femeia nu înțelege, va fi obligată să înțeleagă.
Adică exact cum se întâmpla acum 100 de ani.
Și nici așa nu e o problemă, că nu te împiedică nimeni, dacă vrei să trăiești în 2019 ca acum 100 de ani.
Dar... deja mergem prea departe.
Culmea ca parintii, bunicii nostri nu locuiau impreuna inainte de casatorie. Tot ei au casnicii mai de durata. Generatia de acum sta vreo 3-5 ani impreuna, se casatoresc si le dureaza casnicia vreo 5-10 ani.
"Și nu, n-ai nici o șansă să ajungi să o cunoști destul de bine dacă nu locuiți împreună." - De ce? Este destul timp ca sa se cunoasca. Nu trebuie sa doarma impreuna pentru a se cunoaste.
Hai sa-ti fac o comparatie:
- Un elev primeste o tema, are 6 ore sa o faca, timp suficient ai spune. In acele 6 ore el alege sa isi petreaca 5 ore si 30 de minute facand altceva in afara de teme, lasand pe ultima jumatate de ora tema. O face de mantuiala, apoi ii spune profesorului "Nu am avut timp si a iesit rau".
Exact asa e si cu relatia. Daca in timpul relatiei cei doi nu au ca scop sa se cunoasca pentru a lua o decizie, vor spune ca au nevoie de mai mult timp. Daca ei isi pun relatia nu pe locul 2, ci pe locul 5-6 in prioritatile lor, ce te face sa crezi ca isi vor pune casnicia pe locul 1?
Eu cred ca tine de "acel ceva" chestia asta.
Sa iti dai seama daca acea persoana il detine,asta e baza.
Iar ca sa iti dai seama daca il are sau nu trebuie sa ai o intuitie buna si sa ajungi la o oarecare maturitate.
Ajungi aici avand experienta,cunoscand tipologii de oameni,inveti sa nu ma fii naiv, etc.
Daca ai posibilitatea sa intalnesti acea persoana care sa aiba acea chestie unica, acea persoana e "the one", cum spun unii, iar daca dai de ea...nu mai intra in discutie divortul.
O persoana care are abilitatea asta,sa citeasca oamenii bine,care are o intuitie buna poate sa vada ceva in alta persoana din prima, iar una fara sa aiba abilitatea asta, sa isi dea seama doar dupa trecerea timpului.
Deci, depinde de persoane, nu de ani neaparat.
Ideea e sa nu fii naiv si sa nu te bazezi pe iluzii.
O zi buna!
Daca sunt 2-3 ani de locuit impreuna, facut vacante si excursii in cuplu, ambele familii se cunosc si au avut macar cateva iesiri...DA!
Insa, daca a fost o relatie de 2 ani gen vin o ora pe la tine, mai vii tu maine o ora pe la mine...NU!
abcdefghjklmnoprst întreabă:
anonim_4396 întreabă:
theAwesomeMe întreabă:
anonim_4396 întreabă:
AlexandruIrimia21 întreabă: