Există persoane pe aici care erau foarte vorbărețe când erau mici și cei din jur le spuneau mereu să tacă?
Vreau să știu dacă v-a afectat chestia asta în timp și dacă da, în ce fel?

Da, la școală când dădeam răspunsuri greșite. Mi se zicea sa tac dar indirect, prin saretele colegilor mei. și uneori și a profesorului.
Asa ca mi s-a întipărit în cap,, ba. Mai bine taci ca te faci de "

Nu,niciodata.Eram eu tacuta de felul meu ca stiam sa ma uit cu orele la cartile de povesti colorate si albume cu flori si animale sau coloram carti de colorat si fiind si singura fara frati si surori eram pierduta in lumea mea inchipuita de povesti.La scoala eram la fel tacuta si foarte atenta imi placea foarte mult cum explica doamna invatatoare si apoi profesorii am avut invatatoare si profesori ce iti captau atentia.

Inca sunt. Exista joburi unde treaba asta e un avantaj.

Eu când eram mică,cam până prin clasa I eram genul de copil care după ce îi spuneai de mai multe ori să facă ceva,refuzând de fiecare dată de ruşine,se apuca să facă acel lucru şi nu-l mai puteai opri.Ţin minte că o dată o prietenă de-a mamei tot insista să cânt ceva,dar eu nu voiam pentru că-mi era ruşine.În cele din urmă am cedat şi apoi când a vrut să mă opresc, n-am mai vrut eu.
Mi se spunea de multe ori să tac, iar prin clasa I, după ce am mai crescut şi eu, am început să tac......chiar prea mult, iar ceilalţi au început apoi să comenteze că de ce sunt aşa tăcută.
Am avut şi la şcoală probleme din cauza asta.
Aşa am fost cam până prin clasa a V-a când am început încet încet să mă schimb.

N-am mai vorbit nimic cu nimeni.
In familie eram deschisa, mi se spuneau lucruri urate. Intre straini mi se spunea "muta". Apoi am crescut si m-am distantat.
Conteaza cat de importanta este persoana care spune.

Ai rămas cu traume?:*

Da, moara stricata mi se zicea.
M-a afectat foarte mult, am ajuns sa ma inchid in mine enorm prin adolescenta, nu mai raspundeam nici daca eram intrebata.Mi se parea ca faceam ceva gresit atunci cand vorbeam.