"Gandeste-te ca tu nu ai probleme adevarate, ci unele minuscule, altii au cancer sau sunt in carucior si pot sa se bucure de viata, iar tu nu! Schimba-ti atitudinea!"
Am tot auzit opinia asta si mi se pare gresita fundamental, relevand o lipsa de empatie cognitiva si o mentalitate tip "legea junglei" din partea emitatorului. Pot, insa, sa ma insel si de-aceea o sa scriu urmatoarea intrebare: v-a ajutat vreodata, in situatii de criza emotionala, sa va ganditi ca altii o duc mai rau si tot razbat in viata? Comparatia asta v-a servit la ceva?

Nu mi s-a mai zis asta până acum, îi smulgeam beregata cu dinții persoanei respective. Suntem egocentrici de felul nostru, suntem centrul universului din punctul nostru de vedere, lumea începe și se sfârșește cu noi, dacă sufăr clar e sfârșitul acestei lumi și nu mă consolează cu nimic faptul că altul suferă mai mult decât mine...iar cei care spun asta sunt ipocriți, într-o situație similară, ar reacționa la fel. Da, înțeleg să-i spui așa ceva unui copil răzgâiat care pune de-un tantrum fiindcă nu primește ceea ce vrea dar nu în situația în care un om e deprimat ori bolnav fizic.

Da, m-a ajutat!
M-am trezit la realitate si am realizat ca problema mea era minora, dar eu o exageram de teama sau frica.
Evident ca dupa dusul ala rece, am luat problema in mana si am rezolvat-o cum nici eu nu ma asteptam de bine.
De multe roi, o palma peste ochi sau un dus rece, te aduce cu piciooarele pe pamant si sincer, chiar este nevoie sa o faca unii, ca sa te poti focusa pe problema ta.
Daca problema ta nu este una de viata si moarte, cu siguranta nu ai motive sa te plangi, ca se poate rezolva.

Nu, acest gen de comentarii nu te ajută.
Fiecare om este diferit.
Când nu te bucuri de viață îți lipsește ceva esențial.
Caută să vezi ce anume îți lipește.
Aer, apă, mâncare, o prietenă?
Ar mai fi ceva care poate să îți lipsească?
Le ai pe toate și tot nu te bucuri?

Nu ma gandesc la comparatiile alea de rahat (invata, ca altii n-au ce manca, si au note bune/ mananca aia, ca in africanii n-au vazut in viata lor asa ceva), dar cand am o problema mai neobisnuita, ori o pierdere, nu cad in depresii lungi, tocmai pentru ca stiu ca viata mea este foarte ok, mereu peste linia de plutire, si mai pot face multe pe viitor.
Consider ca fiecare trebuie sa-si ia in serios pozitia reala, nu ar trebui sa ne intereseze situatia altora. Sunt de acord ca unii trebuie ajutati, integrati, dar sa-i spui unui copil care nu vrea sa se duca dupa paine, ca altul e in scaun cu rotile si ar da orice sa faca pasi, mi se pare total gresit. Mi se pare parte din indoctrinarea cu credinta.
Traiesti linistit, te gandesti la lucruri bune de pe pamant, si vine un batic frustrat, sa iti explice cat de vinovat esti pentru existenta ta. Te-n mortiitai.
Deci nu, nu m-a ajutat. Cand sunt suparat, ma gandesc la chestiile misto pe care inca le pot face, sau urmeaza sa le fac, nu m-ar ajuta sa ma gandesc la o viata mai trista decat a mea.
Poate unor incuiati le par arogant, dar probabil sunt din categoria celor care nu au impins carucioare pentru persoane cu handicap, nu au carat bolnavi... Dau doar din plisc. Eu ajut cat pot, cand imi pica usor, dar nu iau incarcatura emotionala cu mine. Nu ar aduce nici un beneficiu, nimanui.
Fiecare cu aia ma-si (corectare agramata), pana la urma. Daca nu avem handicap/boli fatale, nu inseamna ca suntem norocosi. Sunt ghinionisti cei ce le au.
Cum nici la loto, daca iei un bilet de 5 lei si nu castigi milioane de lei, nu inseamna ca esti ghinionist.

Fiecare cu problemele lui, nu cred ca te ajuta foarte mult atunci cand ai una sa te gandesti ca altcineva are o problema mai mare si sa zici mersi ca e doar atat pentru ca poate fi o problema mare pentru tine, chiar daca pentru altul nu si mai bine te concentrezi sa o rezolvi, sa te asiguri ca nu apar altele si ca e totul ok pentru tine decat sa te bucuri ca e o problema mica comparand-o cu problemele altcuiva care n-au treaba cu tine.

Da, m-a ajutat. Tipa de care eram îndrăgostit de 4 luni mi-a dat rekt când i-am zis ce simt. Ei bine privind retrospectiv era și este o chestie banală, mai nasol e să te pună șarpele să mergi la cocote și să dai de un HIV/SIDA, am fost noroc și cu asta că am evitat ce e mai rău, dar am rămas fără bani în urma efectuări controalelor.
Dar în viață se poate și mai rău, am descoperit că am hidrocefalie și trebuia să fac o operație expensivă. Deci da, se poate mai rău de atât.

E o "opinie" foarte corecta, asa si e. Tu te plangi ca ti-ai rupt o unghie, altul n-are mâini.
Asa ca, in loc sa blestemi ca ti s-a rupt unghia, mai bine zici "Multumesc, Doamne, ca am maini!".

Da,citisem ceva pe un forum, postase cineva un mesaj(in engleza) si titlu era "Locuiesc undeva". Omul parea atat de fericit si multumit ca o femeie l-a luat de pe strada si l-a invitat sa locuiasca la ea in casa, si nu era vorba de vreo relatie sau nimic de genul asta, femeia fiind mult mai in varsta decat barbatul.Era atat de uimit de sentimentul de a te trezi dimineata intr-un pat, intr-o casa, la caldura, el fiind obisnuit sa doarma pe strazi.Asta e doar un exemplu, cunosc multe cazuri.Si m-a facut sa ma gandesc..damn..de ce sunt atat de nemultumit? Cate persoane o duc mult mai rau,ar trebui sa ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos,ca am oameni care m-au iubit si m-au crescut si care mi-au acordat ajutor cand am avut nevoie,incat m-as simti ca un nenorocit moracanos sa ma mai plang de unele lucruri.
Normal ca totul e relativ si pana si oamenii foarte bogati,realizati au si ei supararile lor,dar nu cred ca e gresit fundamental si cred ca legea junglei se aplica cateodata, ca vrei sau nu vrei.
Mi-a servit, m-a facut sa zic mersi pentru ce am, era o vorba mai vulgara "te nasti in **** goala, ce ai pe tine e in plus"..Deci fii multumit cu ce ai si incearca sa ai empatie si pentru cei ce nu au avut acelasi noroc ca tine.
Stii, in viata primim niste carti, fiecare.Ca la poker.
Conteaza cum joci cartile alea, daca stai nemultumit ca ai o mana proasta, nici nu stii cat poti sa castigi chiar si cu mana aia proasta.Deci,fa ceva, schimba ceva, nu te lasa prins in orgoliul si ego-ul tau, pentru ca altii trec prin iad in timp ce tu ai ceva pentru care si-ar da viata sa aiba 10% din ce ai tu, fie ca e vorba de bani, sanatate, orice ar fi..Eu asa vad lucrurile si asa le-am vazut mereu.

Lipsa de empatie(asa o numești tu, dar nu e cazul, mai degrabă un nivel scăzut de empatie sau o empatie selectiva)e ceva bun.
Mentalitatea de tipul "legea junglei"e ceva bun.
Fa suma si vezi ce iese.Tot ceva bun
Oameni care îți spun asta au dreptate cel mai probabil.Depinde de problemele tale.Cat de grave sunt.Sigur ca tu ai sa zici ca-s de viața sau de moarte, pentru ca din moment ce pui întrebarea asta e clar ca nu poți fi obiectiva, dar din exterior s-ar putea sa para mult mai inofensive.
Da, m-a ajutat.Dar nu sub forma asta.La mine e mai mult vorba de orgoliu"dacă altii au trecut prin lucruri mai rele si au făcut fata si au ajuns "cineva", eu de ce n-as putea?
Exagerarea propriei suferințe e o dovada de prostie.Si egoism.Ai nevoie de comparații ca sa poți cataloga ceva ca fiind "rău","bun","mai puțin rău","foarte rău".Ca sa înțelegi, dacă tu ai crescut doar cu un părinte poți zice ca ai o situație mai rea decât cineva care a crescut cu ambii.Dar ai o situație mai buna decât o persoana care a crescut intr-un orfelinat.

Mai bine incearca sa te gandesti ce era in mintea acelei persoane, de ce a zis asta, pentru ca asta e empatie... "gresita" nu existã. La fel nici corecta. Tine de experiente personale si de personalitatea fiecaruia.

Eu aplic metoda ta când vreau să slăbesc un pic.
Mă duc în faţa frigiderului şi mă gândesc "bă, alţii prin africa n-au ce mânca şi eu mă înbuib, şi la ora asta" atunci închid frigiderul şi mă culc nemâncat.

Nu, pe mine cel putin nu. Nu toti suferim de cancer, nu toti suntem in carucioare, fiecare din noi avem incercarile noastre. Cand cineva zice ca nu avem dreptul sa ne exprimam indignarea fata de alte probleme personale din motiv ca exista undeva alte persoane suferinde de cancer si handicap fizic, e ca si cum orice alta problema decat cancer si handicap fizic trebuie ingropata si ignorata si efectiv spune ca "nu-i pasa" pentru ca nu se incadraza in categoria acceptabil de probleme pentru care ar trebui sa te plangi. Cancerul se mai poate trata, handicapul fizic nu. Se poate spune ca exista probleme care pot fi rezolvate, altele care nu pot fi. Acel "schimba-ti atitudinea" se traduce in "nu-mi pasa prin ce treci, ingroapa-ti problemele in alta parte, exista cineva, undeva care sufera de altceva mai tare decat tine" Sa zicem ca cineva vrea sa-mi faca rau si ma tine in tribunale, an dupa an dupa an, cu stres, cu bani foarte multi pompati in avocat etc. Si chiar daca castig procesul, a fost un chin, un sacrificiu enorm, atat financiar cat si psihic, stresul suportat etc. Nu e cancer sau handicap fizic? Sa-mi schimb atitudinea?

Sincer? ‘)) Pe mine da, mereu m-a ajutat aceasta comparație. Gândește-te logic. Sa zicem ca tu suferi după una sau unu ca nu stiu ce ți-a făcut sau ca nu te place, însă dacă te uiti in jurul tau cu atenție poți observa ca unele suferințe ale acelor oameni nu sunt temporare (ca iubirea pentru o persoana) ci permanente (moartea cuiva drag spre exemplu)..asa ca dacă la mine e ceva doar temporar de ce naibii as suferi in continuare? Îmi aduce ceva bun? Raspunsul este nu. Asa ca stop plâns. ‘)) Asta este gândirea mea și mereu m-a ajutat. ‘)

Frate, ultimul lucru pe care ar trebui sa-l faci e sa vanezi fericirea, cand esti suparat si te gandesti la necazul altora sincer nu te face fericit, te face sa te pui in categoria lor, sa te resemnezi. Deci ce ti sa mai zis e adevarat, asta poate veni de la faptul ca iti lipseste ceva din viata ta.

Pe moment da. Până să îmi dau seama că este o vorbă de 2 lei, precum "Averea asta nu o ducem cu noi" care este o scuză tâmpită pentru ca cei săraci să se justifice cu ea încât să rămână ei cei văzuți în ochi buni.