ce probleme ai si tu, asta da grija zile de maine. Tu crezi ca un om lesinat, sau mai stiu eu dus la urgenta, stau aia sa vada, sau sa te caute daca esti transpirata sau nu?
Poti transpira si ca ai probleem medicale, deci e ceva in regula, no sa spuna nimeni, vai uite este nespalata
Transpiri pe unde anume? La sub brat si pe mai stiu eu unde te poti epila, asa transpiri mai putin, acele locuri care sunt primele care transpira.
Nu cred ca sunt pilule pentru asa ceva, dar poti rezolva cumva, cel putin cand esti acasa, stai mai lejer imbracata, ori puneti aparat de aer conditionat si n-o sa mai transpiri, daca este racoare in casa, te asigur ca nu mai transpiri deloc.
Doamne.
Asta e și ideea, măi Relian, că e frica mea și mă consumă. Eu conștientizez că leșinat oricum (de altfel nici să leșin nu vreau, cum nici să transpir nu vreau) nu am ce face și nu pot controla situațiile astea. Dar asta spun, că e frica mea printre multele alte frici, și deci mă consumă mereu această frică, încât tocmai că consumându-mă, am ajuns să fiu ori nervoasă și tocmai de aceea să evit cât mai mult ieșitul prelungit din casă, pe motiv că dacă ies transpir și mi se întâmplă ceva pe drum și trebuie să mă pescuiască ambulanța, ori am ajuns obsedată de control cu chestia asta, încât mă spăl foarte des, atât de des încât tocmai de la apă și săpun am început să mă irit în zonele mai sensibile. Deci, aici e de fapt problema. La frici, la frica mea, pe care nu o pot controla. La fel cum de altfel, niciuna dintre fricile mele nu le pot controla. Mai nou, noua fricăde vomă și de a nu mai putea respira. Cum mă ia puțin durerea de stomac, mi-e frică de faptul că aș putea da la pești și la fel cum am fobie de a mai pune capul pe pernă, mai ales dacă nu e de la 3 perne în sus, deoarece când dorm pe o pernă, am impresia că nu mai pot respira și mă turmentează și această nouă panică. Barem când răcesc, ajung să fac noapte albă că știu, că atunci e cu neputință să pun capul pe pernă să mă odihnesc, căile respiratorii fiindu-mi aproape astupate.
Deci despre frici e vorba, nu despre defectele trupului uman. De fapt, mai bine zis, e vorba despre defectele psihicului uman, decât cele ale fizicului uman. Dar n-am ce să fac, cu terapie și tot stărui în aceste panici și frici.
Dupa fiecare dus te dai cu un deodorant stick pe toate partile corpului unde transpiri cel mai mult iar transpiratia nu va mai mirosi urat! Cumpara ceva de genul acesta si vei vedea ca nu te va dezamagi, link: https://www.emag.ro/......DTG5QBBBM/
Posibil sa ai hiperhidroza. Du-te la dermatolog pentru consult. Recomand botox pentru zonele cu probleme.
Ultima grija a ta ar trebui sa fie faptul ca esti transpirat/a daca ai ajunge vreodata la urgente. Crezi ca oamenilor le-ar pasa? Ce a vazut personalul medicul si ce vede in fiecare zi, o persoana transpirata este egal cu 0, fii sigur de asta
Păi, eu știu, chiar asta îmi spun și eu mereu, însă apoi când mă gândesc iar la frica mea, nu dispare și nici nu-mi dă pace. De aceea nu ies niciodată nespălată din casă și fără lenjerie intimă curată sau haine proaspăt luate din șifonier, că zic dacă mă calcă ceva sau leșin pe drum, sau îmi cade ceva de sus și trebuie să mă ia ambulanța de pe drum, să nu cumva să fiu neclean.
Însă acum mă obsedează și ideea că dacă fac accident de mașină sau ceva ce implică mult sânge, acolo nu e ca și când aș putea evita sângerarea. Deci am foarte multe gânduri și frici.
Psihoterapeut+ tratament de la dermatolog(botox)
Ai solutii. acum actioneaza
La muncă mise întâmplă și mie de multe ori să transpir rău de tot dar îmi iau un spray lângă mine și se rezolvă.
Spray + transpirație?! Te simți ok așa?!
Ideea e că, eu una, nici parfumul nu-l mai suport să mă dau dimineța cu el, dacă știu că până la 12 deja transpir și după ce simt transpirația aia pe mine, parcă nu mai suport și mirosul de parfum. Deși transpirația mea nu miroase, însă mă simt eu rău din cauza ei. Chiar mă simt foarte rău, umedă, cu pielea alunecoasă și poroasă și îmi dă o stare proastă, toată această transpirație, deși eu una, zic că nu miros. Dacă miroseam, elevii cel puțin mi-ar fi spus, deoarece copiii mereu spun adevărul. Însă nu e vorba de așa ceva ci doar de un disconfort psihologic, pe care nu-l suport.
anonim_4396 întreabă:
WhiteandBlack45 întreabă: