Hey! Vi s-a intamplat sa nu mergeti intr-un anumit loc din cauza oamenilor? De exemplu eu evit sa merg la magazin pentru ca e foarte posibil sa ma intalnesc cu colegi pe care ii antipatizez (adica toti). Azi un prieten m-a intrebat daca vreau sa ies. I-am zis ca nu pentru ca era o mare posibilitate sa ne intalnim cu prieteni de ai lui pe care nu-i cunosc, iar de cele mai multe ori el lasa balta grupul nostru de prieteni si pleaca cu altii.

Nu îmi plac aglomerațiile așa că de obicei evit cluburi, concerte, mega reduceri, etc. Uneori am zile când străbat orașul pe străzi lăturalnice special pentru a da peste cât mai puțini oameni. Dacă vreau să merg în parc sau grădină la fel mă duc într-un colț unde nu e nimeni. Înainte duceam treaba asta la extrem, o făceam mereu. Acum nu mai e cazul, dar totuși rămâne starea mea naturală. De obicei când merg pe stradă o fac cu privirea în pământ 70% din timp pentru a -mi pune ordine în gânduri, să nu îmi acopere câmpul vizual prea multe chestii. La fel când vorbesc cu cineva mare parte din timp când îl ascult privesc pe jos sau într-un punct fix imobil ca să mă pot axa pe informația care îmi e transmisă. Devin foarte ușor supraîncărcat cu informație și nu pot sta fără să fac ceva cu ea. Simt nevoia să dispar într-un colț ca să trag câteva concluzii din ce am experimentat.
Nu îmi place să merg la întâlniri unde știu că se va lungi toată treaba pentru 8 - 10 ore sau mai mult. Eu unul deja simt că sunt plin după 1 oră de interacțiune cu cineva. Nu că mă plictisește mă obosește la propriu. Apoi după ce ajung acasă și sunt iar singur am bateriile 100% de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar în meciul acela nu mai pot sta, e prea mult. Una e când porți discuții intelectuale sau spirituale și alta e când bârfești pe Marcela de la colț sau cine știe ce tâmpenii de conversații care nu duc nicăieri. Și mă simt cam nasol să ajung acolo și să plec aproape imediat.
Nici cu familia nu prea țin legătura. Prefer doar să aflu dacă au nevoie de ceva de la mine. În rest ne vedem când simt nevoia și cam aia e.
Dacă vrei să facem o aventură, ceva adrenalină, să purtăm discuții filozofice, intelectuale, spirituale, atunci mă bag. Îmi place să aflu despre surse noi de informare, viziuni diferite. Dar ca să stau la taclale, bârfe și tâmpenii cu orele, n-ai să vezi. Uneori fac excepție pentru că vine fratele sau nepotul care stau în alt oraș. Și dacă ei se adună acolo cu gașca și îi văd doar o dată sau de două ori pe an fac acest compromis pentru ei o zi. Dar apoi mă simt vlăguit astfel că în restul vizitei lor mă cam comport ca și cum nu ar fi acolo, nu ar fi venit.
Când e vorba să cunoști o persoană nouă e altceva. Ai ce vorbi, descoperi chestii. Dar când e vorba despre persoane pe care le știi de ani de zile, știi cum gândesc și mai ales gândesc diferit de tine, mai răruț e mai drăguț.

Nu, de ce sa evit unele locuri ca sa nu dau de persoane mai putin simpatice? Nu am treaba cu ei si cu asta-basta, nu vine nimeni sa se ia de mine))) asa ca imi vad de banca mea si de treaba.

Da spre exemplu la mine la tara unde am copilarit oameni din zona (uni) sunt foarte nesuferiti si barfitori si nu pot merge ca ma simt prost si doar ma enervez nu le inteleg stilul de viata si pur si simplu nu imi plac.

Mi s-au mai întâmplat și mie chestii de genul, până am realizat că nu este ok sa evit locuri care îmi plac doar pentru că e posibil să mă întâlnesc cu x sau y. Daca ar fi sa o iau așa, nu ar mai trebui sa ies din casa

Nu merg la cinema ziua cand e prea multa lume ca nu ma pot bucura de film, merg mai pe seara

Da, mor. : )) Credeam că sunt singura care face asta. Uneori aleg un drum mai puțin circulat când chiar trebuie să merg undeva.

In mod surprinzator, da

Da mi se intampla des dar uneori sunt nevoita sa merg, de exemplu :

Si mie mi se intampla des. Naspa