In fata ta un om e pe cale sa fie calcat de masina, salvezi persoana dar tu mori? Iti sacrifici viata?

Nu,de ce sa mint, sa am o imagine de ipocrit, desigur ca nu, tu ai face?

Nu.

Orice om actioneaza in general astfel incat viata lui sa nu-i fie pusa in pericol.
Cred ca actiunea unui om este supravegheata de subconnstient,cineva iti spune Da sau Nu te baga,organismul are aceasta carateristica cauta sa supravietuiasca,vorbim aici de un organism normal,nu de oameni cu probleme,mai ales la cap
Deci in acel moment ce tu il descrii cel care incearca sa salveze nu mai gandeste el,sau nu stiu se intampla ceva,organismul reactioneaza sau nu din instinct,instinctul ala de a supravietui,ca urmare organismu,creierul face calcule f rapid si actioneaza sau nu,dupa cum crede el.

Cand eram copil am avut o astfel de situatie,sa salvez pe cineva sau nu,atunci am ales sa nu salvez. Dupa au venit parintii,neau intrebat ce s-a intamplat,iar paprintii mei au spus bine am facut.
Ceva din mine imi spunea sa nu ma bag,desi eu as fi vrut.

Cred ca tu chiar daca se intampla ceva rapid,faci calcule in mintea ta f rapide, analizezi situatia fara sa iti dai seama si eviti sau te bagi dupa caz.
Fiecare se bazeaza pe ceva,pe ce le poate organismul lor sa faca.
Dupa intimplarea care am spus mai sus,dupa multi ani am fost pus in aceiasi situatie,dar eram deja mare si nu am ezitat deloc, stiam ce pot, desi si copil fiind am stiut ce pot, probabil de aia nu ma bagai atunci.
A doua oara a fost floare la ureche, am salvat pe cineva fara nici o dificultate.

În genul ăsta reacționez pe moment, deci nu știu ce să îti răspund

Instinctul de supraviețuire e mai puternic decât principiile morale.
Deci nu,mai ales pentru cineva necunoscut.
Dacă ar fi vorba de familie, cred că aș face tot ce aș putea să îi salvez, chiar și să mă sacrific.
Spun asta pentru că am sărit în fața mașinilor pentru a-mi salva câinele.Dar nu am putut să fac nimic, doar am avut noroc că au oprit, căci altfel...În acel moment nu m-am gândit la mine, ci doar la faptul că trebuie să îl salvez. Apoi mi-am dat seama ce am făcut și că aș fi putut muri.Sunt unele situații în care instinctul de supraviețuire, cel puțin al meu, e mai puțin important decât bunăstarea familiei, celor dragi.

Doar dacă e mai tânără ca mine.

Asta e una din problemele cu care se confrunta in softwarele masinilor autonome... sa protejeze un pieton sau proprietatul masinii?

Am salvat 4 copii de la înec, dintr-un an când a fost inundata localiatea mea. Erau de etnie roma. Părinții lor erau angajați de primărie la ciurda de vite. Nu erau din localitate si le-au amenajat ca locuinta o baraca din lemn lângă un pod peste o vale aproape de mine la 100 m. Plouase 3 săptămâni in continuu după care valea si-a ieșit din matca. Copiii erau singuri in baraca. Unul aves 5 luni, unul 2 ani, unul 4 ani si unul 6. Am rugat pe o vecina sa meargă cu mine pentru ca nu aveam cum sa scot 4 copii înainte de a- i acoperii apa in baraca.A venit, dar nu a vrut sa intre in apa, era deja pana la genunchi. Macar ca îmi era frica de apa deoarece in copilărie era sa ma înnec, am cerut ajutor de la Dumnezeu si am intrat. I-am scos si i- am dat in primire la vecina.Am făcut trei drumuri pana la baraca. A treia oara am scos doi, pe cel de 5 luni si pe cel de 4 ani. Si Dumnezeu mi -a ajutat, ba mai mult nu mai îmi este frica de apa.Am acționat din instinct, nu m-am gândit decât la copiii si nu la mine.

Da, daca nu l-am impins eu

De unde pot să ştiu eu sigur că o să mor?
Depinde de situaţie şi de viteza mea de reacţie.
Dacă totul se întâmplă prea rapid, e foarte posibil să mă blochez şi să nu pot interveni.
Dacă nu se întâmplă prea brusc, poate m-aş băga. (în cazul în care aş apuca să-mi dau seama că sunt sau nu expusă unui pericol prea mare)

In momentul asta nu.
Dacă as vrea sa mor, da.

Nu