M-am contrazis cu cineva azi pe un subiect si vreau sa vad daca eu greșesc gândind asa sau gandesc normal.
Eu consider ca daca faci un copil (2, 3) trebuie sa ii crești,sa le oferi ce au nevoie,sa ii ajuți cu scoala iar la maturitate sa ii sustii in meseria aleasă.Mai sunt de acord si cu faptul că la o nevoie, un necaz sa il ajuți si evident cand poti sau imbatranesti sa ii/le lasi agoniseala ta. Pot fi de acord si cu faptul de a le oferi evident înainte ca eu să mor o funcție în afacerea mea sau chiar afacerea mea daca nu pot sa o mai conduc eu, sa le dau o casa daca am (asta ar fi un ajutor mai ales de început să nu o ia chiar de jos) de unde sau o masina dar asta doar in momentul in care ii vad apți, stăpâni pe situație si suficient de responsabili sa faca ceva.
Persoana cu care m-am contrazis a spus că daca ar avea un copil după ce ar creste la varsta legală sa poata face si drege face pe dracu in patru sa ii dea tot ce are nevoie și sa faca ce vrea cu ele. Daca le dramuiesti bine le are sau face mai mult, daca le prapadeste se întoarce acasa si ii va fi învățătura de minte ca parintele e obligat sa faca, sa dea, sa dreaga pentru copil.E aici ne-am contrazis.
Si eu sunt de acord sa ii dau casa daca am si pot, ca doar e un început pentru el sa ii fie mai usor.Dar nu o sa fiu niciodata de acord sa ii dau agoniseala mea de o viață sa faca el experimente si afaceri imaginare si sa piardă tot sau sa stea ca trantorul si eu sa înfund in c..rul lui si ultimii bani din pensie.
Foarte multi ar spune ca daca il educi bine nu va face asa si sunt de acord.Dar oare daca il obișnuiești sa ii dai toate de-a gata sau sa fie sigur ca are tot ce vrea nu va fi deja educat prost?

Este bine să îl educi să fie independent, pe picioarele lui la 18 ani. Asta este suficient.

Ai dreptate ^_^

Îs de acord cu tine. Mai bine îl lasi sa se descurce ca doar asa ajunge om.

Daca acel cineva este dispus sa ofere tot, atunci sa se astepte sa si piarda acel tot. Fiecare face cum vrea in cazul asta.

Copilul se educa singur după adolescenta, nu cred că tine de educația de acasă. In mare după vârsta de 8-9 ani își formează propria lui personalitate și vede că e o persoana diferita de și nu mai e dependent de familia lui.
Am văzut mulți care își laudă odraslele că nu știu cum, nu știu unde. Că nu le mănâncă banii și nu mai stau cu ei, ei bine nu pentru că au fost educați calumea copii pleacă, pleacă pentru că au părinți toxici și vor ceva mai bun pentru viața lor, nu ii mai suporta.
Ceea ce poate face familia e numai să îl îndrume in cercuri și anturaje bune, daca îl dau la un sport sau ceva, o sa aibă posibilitatea să se integreze și să evolueze cu alți copii care sunt buni, daca îl lasă de capul lui, atunci o sa sfârșească drogat prin parcuri.

Ai dai dacă merita și muncește pentru acel ceva dacă îl obișnuiește de gata nu este bine nu va sti ce este viața cu Adevărată va crede ca tot ce Zboară se mânca uite ca viața nu este așa este atâta de cruda viața ca nu-ți poți imagina ce nivel poate depăși lenjer

Nu. Copilul ți-l ajuți gradual și punctual când și cum are nevoie, fără ai da senzația că lui i se cuvine tot fără să depună vreun efort. Trebuie să înțeleagă că nu întotdeauna va primi orice va vrea fără discernământ.
În al doilea rând nu e treaba lui să știe exact care e situația ta materială și e de preferat să nu existe discuții în fața lui despre cât de bogat sau cât de sărac ești tu.
În felul ăsta îl vei determina să se străduiască să-și facă propriul drum în viață, fără să aștepte totul pe tavă de la tine.
Asta e părerea mea.