Ma simt atat de incapabil cand privesc persoana iubita moarta, nu pot face nimic, nu pot accepta asta, voi cum ati trecut? Sau ce sa fac?

Fara misto va rog

E grei de raspuns! Chiar e o intrebare complicata. Depinde de personalitatea acelui om, de sensibilitatea lui psihica, iar o schema ce merge la cineva, poate nu merge la altcineva, in vederea cum sa facem.

Tot ce ai putea face (desi si tu stii ce o sa zic), este sa realizezi ca asta e viata si ca e fiersc ca parintii, rudele sa moara mai devreme sau mai tarziu, sau noi inaintea lor, asa ca ar trebui sa trecem si sa ne vedem de viata mai departe.
Asta teoretic! Practic nu stiu daca poti aplica asta, ca tu gandesti asa, dar simti altceva, iar ce simti, nu poti controla.

Pana la urma rezistenta psihica rezolva problema in asa cazuri, aia ce o au sus, automat psihicul trece peste asta si accepta, caci poate, aia cu rezistenta jos, mai greu.
Va trece in timp, dar trebuie sa treci prin ce treci acum pana se consuma suferinta. Trece asa cum trece si durerea dupa un partener. Dar sa scurtezi asta, nu stiu cum.