Numeste cel mai terifiant moment din viata ta. Ti-ai revenit de la el?
[Nu suntem la T/A.]
Eu tin minte multe momente care mi-au adus mult rau de ex cind era cam in clasa 6-7 m-am cestat cu un baiat din cauza ca si-a pus piciorele pe scaunul meu si nu a fost politicos sa mi-l sterga el m-a luat, m-a apucat de git si cu ochii rai si infuriati s-a uitat la mine si mi-a zis ce vrei sa te omor asa de urit a spus aceasta si m-a trintit in scaune.Toti au estit din clasa si inca au inchis usa si o tineau apoi un baiat la deschis-o si a zis hai plingi gindeau ca eu am sa fac isterica si am sa tip deschde-ti usa.Eu singura in clasa am luat genta tremurind si m-am imbracat si apoi am bocit pe drum insa m-a aptineam.Mult timp de mine isi bateau joc si drumul spre scola era de parca ma duceam la moarte.Toti gasecs doar un singur motiv pentru care sa se duca la scoala si acela este de a-si vedea prietenii insa eu pe toti ii uram caci chiar si prietena ce-a mai apropiata ma numea pe prorecla.Am trecut peste toate acestea nu usor dar am sperat ca intr-o zi totul o sa fie bine.Acum ma duc cu un pic mai multa placere la scoala si parca totul este bine 
merci ca m-ai ascultat.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cutremurul din 1977. Inca mai intepenesc de frica atunci cand trece pe strada un camion mai greu.
Răspunde
Ceea ce traiesc de ceva vreme...Si ma tulbura foarte tare... Abia daca mai pot spune ceva ca mi-e frica ca se poate interpreta gresit...
Cel mai terifiant moment a fost atunci cand a trebuit sa imi vad parintii murind chiar in fata mea. Acel moment a fost cel mai terifiant, sa nu mai spun ca inca imi aduc aminte de tot, absolut tot. Tot sangele, oasele rupte care se auzeau, si multe altele, care e mai bine sa nu mentionez.
Nu, inca nu mi-am revenit complet.
Cel mai terifiant moment a fost atunci când am realizat în ce lume trăiesc.
Nu mi-am revenit deloc, de aia urăsc tot ce mă înconjoară, de aia sper să dispar din lumea asta.
Experiente prea intime sau terifiante cu adevarat nu cred ca o sa iti povesteasca nimeni. Atunci cand ceva te traumatizeaza, nu iti vine sa relatezi pe un site public…
Si totusi, imi amintesc de acum vreo cinci ani ceva ce m-a speriat si m-a facut sa tip cateva minute incontinuu.
M-a chemat o ruda de-a familiei, entuziasmata, sa imi arate ceva. Eu am venit fara sa ma gandesc ce urmeaza. Era pe un perete un paianjen cat pumnul, maro cu portocaliu…
Persoana respectiva m-a chemat doar fiindca e ceva ce nu ai ocazia sa vezi asa ceva zilnic, voia sa imi faca o bucurie, insa a uitat ca…
Am arahnofobie.
In conditiile in care, pe vremea aceea, fugeam din camera si daca vedeam un paianjen obisnuit intr-un colt al camerei.
Am avut un atac de panica cum nu am avut niciodata in viata. Le-a luat o ora alor mei sa ma calmeze. Vreo saptamana am preferat sa evit zona aia.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
