O sa fiu cat de sincer pot, deci am avut o mini disputa si ma simt putin cam vinovat ca am exgerat putin, deci eu am facut o terapie cu un terapeut dar la un moment dat mi-am pierdut cumpatul din cauza ca anxietatea de care sufar nu se mai termina si am facut toate exercitiile date. Sunt 2 ani fara 3 luni, orice om ar trebui sa aiba pretentii dupa o asemenea perioada, voi ce ziceti? Bine nu va imaginati ca l-am jignit, doar i-am zis ca e trist ca are pretentii la mine sa ma descurc la jobul x si ca am trecut prin mai multe ca el, am vorbit fara sa cunosc dar nu am mai constientizat.Voi ce ziceti?

De chestiile astea scapi cu medicație, "scapi" e mult spus. Cu ajutorul medicație, simptomele, vor deveni aproape inexistente, iar acela va fi momentul in care trebuie sa lupți sa îți recâștigi viața, sa revi la o viață normală și să nu te culci pe urechea "lasă că am pastilele astea și e bine". Terapii, psihologi - apă de ploaie, bani dați degeaba. Puțini sunt oamenii care pot să își controleze simptomele sau chiar să își revină fara medicație.

Daca anxietatea e severa nu o sa poți să o ții în frâu sau sa scapi de ea doar cu psihoterapie, e nevoie și de medicație.

Nu cred că ești primul pacient care se ceartă cu medicul. Și nici primul care nu ține seama de recomandările acestuia.
Credința în Dumnezeu, preocuparea pentru lucrurile spirituale fac mai mult bine decât vizita la un psiholog.
Un psiholog nu are putere de vindecare; ci psihologul trebuie să știe să conducă pe om la adevăratul Vindecător, la Dumnezeu.

Pai și am. favut bine că m.am luat de el?