Omul e nemultumit in fata mortii,traieste cu gandul ca intr-o zi va muri,se ascunde de gandul mortii in timpul vietii facand anumite lucruri cum ar fi sa consume alcool si in muzici,in realitate se zbate in mormant deja dinainte sa moara,inima ii bate de frica de moarte,devine rau din cauza gandului ca intr-o zi va muri,nu vede paradisul din fata ochilor din cauza ca gandul lui zboara la moarte si totul din jurul lui pare alb negru,asa cum e cimitirul,alb negru,vede moartea din oameni,nu viata,vede timpul,nu culorile,vede viata printr-un binoclu al mortii in mare parte, de ce?

Fiecare om cand planurile nu iau mers tocmai bine a spus fara sa creada "oricum mor" si a ramas cu ideea asta imprimata in creier fara sa se gandeasca ca o viata ai si tu stai si iti faci planuri si te gandesti ce se intampla dupa moarte

Ți-ai răspuns.

In realitate pe toți ne baga in pământ moartea.
Daca nu ar fi distracția de orice fel, băutură, muzica am fi absolut toți niste depresivi.
Dar acestea sunt doar "portaluri" către alte o alta lume, lumea fericirii care e doar in capul nostru. Odată ce distracția, relaxarea si DETASAREA de aceste portaluri dispare, se da pe fata adevaratul gând. Gândul mortii.
Portalurile au rolul de stopa timpul.

Mor eu maine la geografie ca ma asculta

Vreu sa incerc sa inchei odata subiectul asta cu moartea, este ceea mai mare prostie sa te gandesti non-stop la ceva ce nu depinde de tine.