| FreddieM a întrebat:

Parerea mea este ca singura persoana (partenera) pe care o iubim cu adevarat este sotia sau sotul. Daca adolescentii ar gandi putin, ar realiza ca pana sa devina adulti ajunsi in pragul casatoriei (nu insinuez ca ar fi o limita de timp, ci doar evoluati mental, adica maturizati), oricare dintre marile lor iubiri nu e de fapt cea destinata si in concluzie e doar timp pierdut, deseori cu consecinte nefaste de lunga durata. In plus, daca speri ca marea ta iubire ar fi aleasa, esti ruinat de mic. Nu vei mai putea lua nici o decizie personala considerata corecta caci vei judeca pentru doi si fiecare are universul, identitatea si personalitatea sa, ar ar trebui sa va continuati drumul in conditionati, depinzand unul de celalt.
Mai cred si ca iti va influenta toate perspectivele pe care le aveai pana sa-ti cunosti,, marea iubire". Daca voiai sa mergi la scoala la Iasi, salutare...Schimbam planul ca ea vrea la Bacau. Si tot asa in orice circumstanta. Tragic e ca nu ramai niciodata cu el, ea. E cineva pe aici care a patit contrariul? Adica sa fie casatorit cu iubirea din adolescenta?

9 răspunsuri:
suntserios
| suntserios a răspuns:

Dupa cum ai zis... e doar parerea ta.

Cum poti tu sa dovedesti ca nu aia pe care o cunosti la 16-17 ani nu e iubirea?

PS. Cunosc macar 4-5 cazuri...

| RAY a răspuns:

Parinti tu nu-i iubesti sau frati tai? nici pe prima ta iubita nu ai iubit-o? e doar parerea ta personala,in unele cazuri se poate sa ai dreptate,in altele nu,eu am iubit cu adevarat o fata,nu ma intereseaza ca nu ma crezi e libertatea ta sa nu ma crezi cum e si libertatea mea sa cred ca afirmatia ta este eronata daca o generalizam, repet din nou nu exista nici un scop, sens, drum in viata, am crezut si eu intr-un timp asta si era eronat, nu exista rau sau bun, nu exista drum bun sau prost, iubirea nu are nevoie de acte ca sa existe, copii aia simt dorinta sexuala si iti urmeaza calea sa spun asa, in concluzie ei nu fac nimic gresit sau negresit

| adryang78 a răspuns:

Este oarecum discutabil ce spui tu aici. Practic, tu crezi că ar fi util să elimini dintr-un condei una din trăsăturile definitorii ale adolescenței. În plus, este oarecum un nonsens să ceri unui adolescent să gândească la nivel de adult. Atunci n-ar mai fi adolescent, nu? happy
Pe de altă parte, acea primă dragoste specifică adolescenței este un pas uriaș către maturizare, TOCMAI fiindcă nu este de durată, și constituie un prag, o lovitură, o durere care maturează intelectul, demonstrează că viața nu e numai lapte și miere. În plus, cred că o dragoste matură, solidă, își are rădăcini în dragostea adolescentină. Nu prea îți vine să rănești pe cineva la nivel sentimental atunci când tu însuți ai fost rănit. Este absolut normal ca dragostea adultă să fie mai puternică, mai sedimentată, mai... matură, dar, așa cum o casă se clădește de la temelie, la fel și experiențele de viață anterioare determină o parte din adultul care urmează să devenim.

| Celcestietot a răspuns:

Trebuie sa incepi ceva serios atunci când ai terminat cu anumite etape (de ex cu facultatea) și când ai un loc de muncă stabil. Eu genul acela de persoană sunt, nu mă duc cu capul înainte ca mulți.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Parerea mea este ca singura persoana (partenera) pe care o iubim cu adevarat este sotia sau sotul.
E părerea ta, care pe urmă o generalizezi la toată lumea. De aici pe această generalizare nejustificată începi să construiești o teorie despre cum ar trebui să gândească sau să iubească din start orice adolescent, căci dacă nu o face conform teoriei tale, greșește.
Eu susțin invers. Pentru că aproape nici un adolescent nu procedează așa cum preconizezi dta, teoria dtale e greșită. Acest mod de a gândi pe care dta îl preconizezi un tânăr îl adoptă exact după ce a trecut prin acel sau acele eșecuri. Definiția și trăirea iubirii nu este aceeași la toți, nu are aceeași intensitate la toți, aceeași culoare, aceleași senzați, la vârste sau după experiențe diferite. Iar acel, eu vreau la Iași, tu la Bacău, se poate întâmpla la orice nivel și moment al relației, căsătoriți sau nu.

| Andreeush a răspuns:

Pe părinți nu îi iubești?

| FreddieM explică (pentru suntserios):

Nu pot dovedi nimic. E realitatea cirmustanta. Pot fi cazuri prima mare iubire a devenit sot, sotie dar personal nu am cunoscut. Cei 4-5 enumerati de tine sunt actualmente casatoriti?

| Ali22fie a răspuns:

Cum a și scris cineva mai jos ^iubirea nu are nevoie de acte ca să existe^, așa spun și eu.
Nu prea am înțeles întrebarea dar în mare parte și în opinia mea, iubirea nu este unică, rezervată doar pentru o singură persoană cum zic alții, ci ea se manifestă diferit de la persoană la persoană în sensul că fiecare o percepe într-un mod unic/diferit. Majoritatea persoanelor, indiferent de sex, confundă iubirea cu atracția fizică dar se înșală întrucât iubirea nu are de-a face cu atracția fizică când ne referim la persoanele de sex opus de ex. în opinia mea, iubirea ori sentimentul de iubire există doar față de mamă, tată, frate, soră, animalul de companie etc. dar nu și față de persoana de care suntem noi atrași/se din punct de vedere fizic. Din păcate, foarte multe persoane se mint când spun că ^îl plac de mor, îl/o ador, este foarte sexi și arată foarte mișto^ deci îl/o iubesc pe respectiva persoană. Asta se întâmplă datorită faptului că această stare de atracție fizică generează automat un sentiment puternic de dorință care, la rândul său, acest sentiment de dorință și interes față de persoana respectivă creează celui/celei ce simte acest sentiment ideea falsă precum că este vorba despre iubire când, de fapt, nu este așa; nu au nimic de-a face una cu cealaltă.

| Emma30555 a răspuns:

Toate experientele ne fac ceea ce suntem azi, ceea ce suntem mâine... Din fiecare experienta învățăm. Deciziile, alegerile pe care le facem sunt în funcție de ceea ce simțim, asta e valabil in orice moment. Suntem influențați de tot ce e în jurul nostru, nu doar marea dragoste te poate influenta, ci și alte persoane cum ar fi familia, profesori, prieteni etc