Presupunand ca fiecare dintre noi a fost intebat cel putin o data "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" sunt curios sa aflu care a fost prima meserie ce v-a atras?
Mie mi se parea fascinant sa fii scafandru.
Ordonare:
După relevanţă
De prin gradinita as fi vrut sa devin medic, apoi fotomodel, cu toate ca ai mei ma dadusera sa aleg dintre pian, balet si artele plastice. Ma visasem candva sa devin balerina, dar am avut niste probleme la o mana si am fost exclusa din grupul. Cu toate, am ales arta plastica intr-un final si cu asta am si terminat: gimnaziu, liceu, facultate si cariera de altfel : pictor, grafician, pictor iconar, bijutier, cam tot ce tine de arta fac.
Răspunde
Răspunde 
Pompier, soldat in ceva trupe speciale... Am trecut de la salvat oameni la omorat oameni, acum am trecut iar la salvat. Sper sa raman la asta (pentru ca urmatorul pas ar fi ceva din sfera "omorat oameni"). 
Initial, pe la vreo trei, patru ani voiam sa devin constorsionista, sa lucrez la circ si sa devin femeia sarpe. Eram dispusa sa ma antrenez si pentru alte acte, atat timp cat as fi lucrat la circ. Insa ai mei m-au convins ca asta nu era o cariera profitabila. Iar mai tarziu, pe la sapte, opt ani am vrut sa devin pirat si sa descopar comori. Insa ai mei m-au asigurat ca nici asta nu era o cariera profitabila. Dupa ce am trecut de faza asta, pe la zece ani am vrut sa devin avocata pana la vreo 13, 14 cand vrut sa devin jurnalista. Iar pe la 19 ani voi sa fiu si jurnalista si psiholoaga. Dupa ce am terminat facultatea de jurnalism am decis ca nu este pentru mine.
Si te gandesti sa te reorientezi? Sau preferi sa mergi in continuare pe dumul asta?
Da, m-am reprofilat deja pe psihologie. Am uitat sa mentionez.
Daca iti place, e bine. Mult succes!
Pe la 4 ani am vrut sa fiu astronaut (sa nici nu te aud 
), dupa la 7 ma gandeam la meseria de invatatoare (mi-a placut mult de invatatoarea pe care am avut-o, era un fel de model pentru mine si asa m-a inspirat). In clasa a 2-a m-a atras arheologia. Prin a 3-a ma gandeam sa devin veterinar (imi plac mult animalele), in a 4-a visam sa fiu o vedeta rock Iar mai tarziu m-au atras si meserii precum: cercetator stiintific, scriitor, jurnalist, arhitect...
Credeam ca vei spune balerina sau ceva de genul
Dar nuuu! Tu ai spus astronaut. Interesant.
Da, imi placea sa ma uit la stele si mereu ma intrebam cum e sa fii acolo sus, sa calatoresti in spatiu. Asta m-a atras pe atunci, ce vrei acum? M-am reorientat.
Si te-ai gandit la asta la 3 ani? Surprinzator.
De curiozitate, ce ti-a placut mai exact la aceasta meserie?
Nu am zis ca m-am gandit la 3 ani. m-a fascinat mereu proportia si echilibrul obiectelor din univers. si revelatia repetata si sufocanta a faptului ca esti insignifiant, aproape inexistent in raport cu acestea. si acum as alege calea asta, dar nu merge in Romania
Când eram la grădinița în grupa mică, obișnuiam să desenez străzi și să inventez orașe. Să creez parcuri și tot felul de lucruri.
Apoi, când aveam 9 ani, obișnuiam să scriu versuri, să rescriu cuvântul de la final pe o altă foaie pentru a găsi alte cuvinte care rimează ca mai apoi să scriu versul următor.
Mereu spuneam că asta e ceea ce vreau să fac.
Ah, și cântăreață.
Sor'mea asculta mult rock, și cum stăteam mereu în aceași cameră, m-am obișnuit cu stilul ăsta. Când era plecată afară, deschideam winamp-ul și avea toate albumele lui Avril și ceva de la Evanescence. Îmi doream să fiu ca ele.
Dar un an mai târziu am primit un bloc de schițe complex, cu foi speciale, mai multe seturi cu creioane. De la H, până la B. Toate.
Am început să desenez fiecare lucru ce mă înconjura, și s-o fac mereu.
Iar când am am fost în clasa a5-a și-am primit un chestionar unde trebuia să complez spațiul cu aceași întrebare, am scris "arhitect."
Când am terminat a8-a și-am completat același chestionar, am scris aceași chestie, apoi diriga ne-a înmânat celelalte chestionare, din clasa a5-a, și era destul de clar că ăsta e visul meu.
Apoi am dezamăgit pe toată lumea și m-am dus la mate-info, și doi ani jumate m-am axat pe limbaj c++, lăsând foarte puțin timp arhitecturii.
Și acum oscilez între ele două, lăsând scrisul ca hobby.
Nu-mi vine să cred c-am povestit toată asta
Frumos hobby. Multa bafta! E grea arhitectura, dar e frumoasa. Totusi, merita sa incerci, daca iti place.
Yeah, thank u!
I would like to hear ur story, tho
Sure. Well...
Eu sunt foarte coleric. De mic am vrut sa am o meserie plina de acțiune (ma uitam la multe filme polițiste). Prin 1-4, m-am gândit la meseria de scafandru ( am învățat sa inot si imi placea mult), după, m-am gândit la politie, SRI, ceva de genul, dar părinții m-au convins să nu. Am ajuns la liceu. Am terminat mate-info, bilingv germana. După, facultatea a fost un fel de chin. Nu era faptul ca aveam mult de învățat, ci ca nu prea imi placea. Dar, ai mei imi spuneau va fi bine, hai ca mai ai 2 ani, 1 an si termini. Ok, am terminat. Părinții mei au fost super mândrii de mine. Din anul 3 mi s-au oferit multe locuri de munca, la firme din strainatate (dar eu doream sa rămân in tara). Dar cu tot regretul le-am refuzat. M-am axat pe terminarea studiilor. După ce am terminat facultatea (4 ani) am aplicat pentru un job de programator la o firmă care și-a deschis un centru si in tara si se căutau angajați specializati (am terminat la informatica si calculatoare-Cluj). Cu toate ca nu prea ma atragea ceea ce faceam, ma pricepeam, deci am fost acceptat. Toate bune si frumoase. Părinții mulțumiți, eu am terminat facultatea, am un loc de munca stabil, câștig bine, insa nu sunt foarte multumit de mine. Ce speram eu sa devin, erau doar vise. Dar nu ma plâng. Imi merge bine. Am tot ce imi trebuie, deci e suficient. In timpul liber mai merg la pescuit, la bazin, cu cortul. E ok. Si cam asta e povestea vieții mele.
Mi se pare într-un fel trist, să faci ceea ce trebuie(mai mult sau mai puțin) decât să faci ceea ce-ți place cu adevărat.
Chiar dacă îți merge bine și-ți permiți multe, nu se compară cu ce ai fi putut fi, dacă ți-ai fi urmat visele.
Eu mereu am fost genul de persoană care se axează pe dorințele proprii. Mama își dorea mult timp să fac contabilitate, s-o ajut cu actele și toate declarațiile. M-am opus, fiindcă nu vreau să-mi petrec viața făcând ceva care nu mă atrage. Apoi, într-o zi când mi-a spus că e viața mea și trebuie să-mi asigur un viitor deosebit, i-am spus "Dacă viața-mi aparține mie, de ce ar trebui să fac ce nu vreau?" Și în definitiv, la general vorbind aici, e adevărat. Dacă faci mereu ce nu vrei, de ce mai spui că-i viața ta?
Ce mi-a atras atenția în mod deosebit, a fost c-ai refuzat locuri de muncă din străinătate. Economia în Ro e foarte scăzută, iar dacă aici ai un salariu enorm de mare, dincolo ai avea de o grămadă de ori mai mult. So, why? De ce-ai refuzat? De ce te-ai axat pe continuarea studiilor, când deja aveai rezervat un loc de muncă stabil?
Just curious.
Da... Si eu regret ca nu am avut atata creier sa fac ceea ce imi doream, insa cu timpul, prin autosugestie mi-am impus ca trebuie sa imi placa, iar așa am realizat ca nu e chiar atât de rău. Mie imi place programarea, ma pasionează electrotehnica si domeniul asta in general (a fost alegerea mea sa merg la mate-info), dar pe de alta parte sunt si genul căruia ii place sa petreacă, sa se distreze, iubesc natura.
Cat despre acele propuneri, nu le-am acceptat deoarece fac parte din generația care ar trebui sa dezvolte tara asta. E praf. Cum ar fi daca toți studenții ar pleca la munca in străinătate? Economia noastră ar fi la 10 nivele sub pământ. Cum s-ar mai putea întreține pensionarii, care au lucrat o viață întreaga sa asigure alocatii si pensii, la randul lor? Nu mi se pare corect. In orice caz, spre deosebire de alții eu chiar imi iubesc tara, e frumoasa, insa nu pot sa spun același lucru despre majoritatea oamenilor din ea. Au mentalitatea mai înapoiată decât antichitatea.
Un alt motiv pentru care am refuzat acele propuneri, era iubita mea. Nu e atât de ușor sa menti o relație la distanta. Eu o iubesc enorm, iar după 3 ani in care m-am obișnuit cu prezența ei, mi-ar fi fost greu sa nu o am lângă mine. E o persoana deosebita. (Ea chiar m-a încurajat sa fac ceea ce imi place, a vrut sa se mute cu mine cand a aflat de acele oferte, insa e destul de greu sa te adaptezi printre străini, deci am preferat sa rămân aici, aproape de familie.
Poate pare o decizie prostească, insa pe asta nu o regret.
Sunt de părere că încet încet, toți lasă țara asta în urmă. Puțin probabil că se va schimba ceva pe viitor. Puțin probabil că un grup de tineri vor schimba mentalitatea celorlalți.
Dar asta e opinia mea.
Oricum, n-o fost o decizie prostească. Cel puțin, atâta timp cât n-o regreți.
De cand eram mica imi doream sa devin "doctor de animale".In clasa 12-a ma batea gandul sa ma inscriu si in aviatie( port ochelari si nu am avut voie) ca si plan de rezerva..acum sunt in proces de a deveni doctor de animale..ma duc cu placere la facultate pentru ca stiu ca toata ziua sunt inconjurata de animale de tot felul si le vad cum se fac bine.
aa...si mai voiam sa fiu pilot de curse dar mi-a trecut repede
M-am răzgândit de multe ori, îți dai seama că au fost mai multe dorințe pe parcursul acestor ani. Acum încă caut un răspuns la acea întrebare.
Nu prea. M-am luat dupa spusele altora. Nu spun, am un salariu bun, dar parca nu e ceea ce mi-am dorit. Imi plac noutatile, sa inventez, sa ma distrez, dar asta e... Mi-am ales deja drumul.
Un sfat: daca iti place ceva anume, nu te lasa influentata de altii. Lupta pentru ceea ce vrei si vei vedea ca satisfactia nu va intarzia sa apara. Alege intelept, nu ca mine. Mult succes!
Mulțumesc pentru sfat. Să ştii că poți şi tu să ții cont de el, nu e târziu să-ți schimbi alegerea.
Poate nu e prea tarziu, dar in cazul meu e mai greu sa te reorientezi.
M-am întrebat la 3 ani și mi-am răspuns : " Felmiel ". Deci voiam sa fiu fermier. Nici un cuvânt despre asta și știu că nu e logic că voiam sa fiu fermier fiindcă sunt fată... Și din alte motive
Cred că vânătaor, oricum acum nu mai gândesc deloc lanașa ceva pentru că nici nu e o meserie ci un hobbi.
Asta e o poveste lunga...cand eram mica prima meserie a fost olimpica dupa ce am aflat ca nu merge atat de bine am ales sa fiu o artista si nici acolo n-a mers am ajuns dupa sa fiu profesoara de matematica dar cum ma plictisea m-am decis sa calatoresc si nici de data asta n-a fost sa fie acum putin timp am ales sa ma fac programatoare si medic luna trecuta dar cum pictura imi iese deja destul de bine si pe langa asta am inceput sa scriu o carte...ei bine nici acum nu stiu.
Esti cam indecisa
In orice caz, mult succes! Sper sa iti gasesti ceva ce sa te reprezinte.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
