ROSTUL
Când te desparti din vina ta, încerci o vreme sã te lupti cu ireversibilul, îti dai seama cã n-are sens, te lamentezi de formã si renunti. Când te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadã de timp ca sã
întelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capãt, pas cu pas si te chinui sã
pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sã apuce pe alt
drum.
La fel se întâmplã si atunci când te desparti de tara ta. Dezamãgit, înselat, mânios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celãlalt mal al lumii si cauti rãspunsul: ce s-a întâmplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o pãrãsesc.
României i-a dispãrut rostul. E o tarã fãrã rost, în orice sens vreti voi. O
tarã cu oameni fãrã rost, cu orase fãrã rost, cu drumuri fãrã rost, cu bani,
muzicã, masini si toale fãrã rost, cu relatii si discutii fãrã rost, cu
minciuni si înselãtorii care nu duc nicãieri.
Existã trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pãmântul si
credinta.
Bãtrânii. România îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, cãlcati de
masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil
de ulei sau de mãlai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat.
Vite slabe, flãmânde si bãtute, asta au ajuns bãtrânii nostri. Câini tinuti
afarã iarna, fãrã mãcar o mânã de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonotecã vie de experientã si
întelepciune a unei generatii care a trãit atâtea grozãvii e stearsã de pe
bandã, ca sã tragem manele peste. Fãrã bãtrâni nu existã familie. Fãrã bãtrâni nu existã viitor.
Pãmântul. Care pãmânt? Cine mai e legat de pãmânt în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleazã "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sã creascã pe lângã case tot ce le trebuie: un fruct, o legumã, o gãinã, un purcel. Foarte inteligent. Dacã se întâmplã vreo crizã globalã de alimente, thailandezii vor supravietui fãrã ajutoare de la tãrile
"prietene".
La noi chestia asta se numeste "agriculturã de subzistentã" si lui
tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca tãranii sã-si cumpere rosiile si
soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, cã de-aia avem UE.
Cântatul cocosilor dimineata, lãtratul vesel al lui Grivei, grohãitul lui Ghitã pânã de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu sãlcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trãit, nu le pot
întelege si, prin urmare, le calificã drept niste arhaisme barbare. Sã disparã!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag ãstia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pãmânt, ca nu erau în stare sã-l munceascã. Nu stiu ce înseamnã pãmântul, câtã liniste si câtã putere îti dã, ce povesti îti spune si cât sens aduce fiecãrei dimineti si fiecãrei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la câmp cu ciorba în sufertas. Pe toti gângavii si pe toti puturosii ãstia i-au fãcut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscãrii sau de cãmine culturale. Pe toti ãstia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milã, de silã, crestineste.
Credinta. O mai poartã doar bãtrânii si tãranii, câti mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrãcat, greu de dat jos, care trebuie împãturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreunã cu busuioc, smirnã si flori de câmp. Pus bine, cã poate îl va mai purta cineva. Când or sã moarã oamenii ãstia, o sã-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantã modernã de credintã, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tâtele si portofelul burdusit. Se poartã la nunti, botezuri si înmormântãri, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeazã cu cruci fãcute în grabã si cu un "Tatãl nostru" spus pe jumãtate, cã trebuie sã rãspunzi la mobil. Scuze, domnu pãrinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sã ajungem nicãieri. Ne vindem pãmântul sã facã ãstia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunãm bunicii doar de ziua lor, dacã au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineazã, sfintii de pe pereti se gândesc serios sã aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostitueazã pânã gãsesc un italian bãtrân si cu bani, cu care se mãritã. Bãietii nostri furã bancomate, joacã la pokere si beau de sting pentru cã stiu de la televizor cã fetele noastre vor bani, altfel se
prostitueazã pânã gãsesc un italian bãtrân cu care se mãritã. Pãrintii nostri
pleacã sã culeagã cãpsuni si sã-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem
infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Sunã-ti bunicii, pune o sãmântã într-un ghiveci si aprinde o lumânare pentru vii si pentru morti.
Sã trãiesti.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook