Am 2 intrebari(nu am somn)
1)De ce oare e in natura umana sa crezi ca le stii pe toate intr-un moment si in urmatorul sa-ti schimbi total modul in care privesti lucrurile?
2)De ce suntem asa dependenti sa fim acceptati de ceilalti?

1. datorită prostiei
2. datorită prostiei și mai mari
Cine nu e în stare să-și trăiască propria viață de ființă unică și irepetabilă în univers, și atârnă permanent de părerile altora, cred că nu merită nici măcar compătimire.

1.Noi oamenii suntem niște ființe limitate, toți suntem așa doar că mulți nu doresc sa recunoască doar o simpla greșeală sau ceva minuscul te poate face să îți schimbi dispoziția, asta in funcție de ce persoana ești, numai persoanele acelea care acorda prea multa importanta sunt și ușor de prostit și de influențat.
2)Deoarece din totdeauna oamenii doreau să fie acceptați de alții ca sa fie ajutați la nevoie sau sa dobândească ceva ce are cel de langa el și ăla nu sau pur și simplu unii nu pot sta singuri și pentru asta acei oameni fac compromisuri și se lasă dominați.

Nu e in natura omului sa creada ca le stie pe toate. Un om, cu cat stie mai multe cu atat constata ca stie mai putine si nu are cand sa invete tot.
Chestia cu acceptarea si integrarea sociala e normala, cu totii vrem sa ne facem placuti. Insa trebuie sa nu traim legati de parerea societatii.