Salut.
Am o problema imensa cu care simt ca nu ma mai pot confrunta absolut deloc si singura scapare ar fi sinuciderea.
Sunt anul I la facultate si incep pe 3 oct, insa problema e ca eu habar nu am care imi sunt colegii, pe de alta parte nici n-am incercat vreo cale sa-i gasesc (desi in teorie nu stiu cum as fi putut gasi pe cineva dupa un cod de pe o lista dar ma rog )
Am o anxietate imensa pentru ca merg intr-un loc nou, nici nu stiu unde sa ma duc in prima zi, n-am pe nimeni si doar lucrul asta imi creeaza atacuri de panica.
Poate ca lucrul asta se datoreaza si faptului ca nu sunt o persoana f sociabila, sunt o pers rezervata si mai mult astept ca restul oamenilor sa interactioneze cu mine ca sa fiu sigur ca sunt interesati sa se imprieteneasca cu mine.
Un backstory util pe langa tot ce am spus pana acum ar putea fi faptul ca liceul a fost un iad pentru mine si daca stau sa ma gandesc mi-e f frica sa nu regasesc acel loc si la facultate, cu toate ca atunci mi-a fost mai usor din pricina faptului ca am avut cativa colegi din generala si mi-am facut relativ rapid vreo 4-5 prieteni si aia au fost pentru toti acei 4 ani din pacate In rest era un colectiv toxic si nu prea am avut de cine sa ma mai apropii.
De atunci au inceput depresia si anxietatea mea sociala, dar pe parcursul anilor a fost uneori mai grava, uneori se mai imbunatatea daca se mai iveau si evenimente mai ok in viata mea.
Insa in final, cum ma si asteptam in mare parte de altfel, am ramas total singur. La modul ca efectiv nu mai am cu cine sa discut in acest moment. Dintr-un motiv sau altul s-au rupt cateva legaturi sau pe altele le-am incheiat chiar eu din moment ce relatia cu acele persoane nu mai era ok deloc.
Din acel moment am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau si cu cat se apropie facultatea mai mult, cu atat mai mult ma panichez f rau.
Nu sunt pregatit de o schimbare majora de genul asta, in ultimii ani nu mi s-a mai intamplat vreun lucru bun care sa-mi aduca o fericire adevarata si de lunga durata.
De abia mai sunt in stare sa-mi gasesc ceva de lucru, in ultimele zile am plans in hohote si dupa am zacut in pat din cauza ca nu am motivatie pentru nimic si din cauza durerilor de cap pe de alta parte (de la plans evident).
Cum am zis si la inceput, simt ca nu mai pot sa ma confrunt cu aceste probleme, sunt absolut epuizat si as prefera sa mor, dar nu am nici curajul sa fac asta.

Raspunsul tuturor problemelor tale este rugaciunea.
Decat sa plangi mai bine citesti ceva pentru sufletul tau.

https://www.youtube.com/watch?v=IxNs0RDtz6I

Și după ce ai terminat cu plânsul, ce ai mai făcut?

Scuza-ma ca iti spun dar asta e una dintre cele mai tampite idei pe care le-am auzit - sa vrei sa te sinucizi pentru ca nu iti cunosti viitorii colegi... Facultatea este diferita de liceu, o sa te adaptezi, oricum, gandeste-te ca te-ai dus acolo pentru a invata, pentru a obtine o diploma nu pentru a-ti face prieteni. O sa apara si prietenii in viata ta cand vei fi dispusa sa ii primesti, cand nu vei mai vedea toate lucrurile in negru pentru ca majoritatea probelemelor tale exista doar in mintea ta si doar tu iti faci rau singura, acele "probleme" sunt inofensive.

Nu ai nici o problema grava. Probleme de genul asta are toata lumea: emotia unui nou inceput, momente de singuratate, colegi rai in liceu...
Stai linistit ca in facultate e mai bine decat in liceu din punct de vedere al colectivului. Sunt oameni mai normali, mai civilizati. Vei avea tu timp sa-i cunoști. Nu e nevoie sa-i cunosti inainte de vreme.

În facultate lumea e total diferita de liceu. Sunt mai inteligenți, mai maturi, mai deschiși. Probabil ca o sa îți faci prieteni noi și asta e ceea ce ai nevoie acum. Du te pur și simplu, și vezi pe parcurs ce va fi. Nu trebuie sa arăți ca ești speriat, pentru mulți este ceva nou, nu vei fi singurul în situația de a fi într un loc nou

Și eu am anxietate sociala dar la mine se manifesta urat când mă ia high anxietatea Fara tratament nu o sa poți scapa,anxietatea socială de obicei e o anxietate cronică fiindcă foarte greu se poate vindeca,e cea mai gravă din toate formele de anxietate fiindcă implica și agorafobia.
Și pe mine puțin mă frământă chestia asta că urmează să mă angajez și nu am mai lucrat de la nașterea lui Iisus mie anxietatea mi-a distrus viața, deși luam tratament și încă iau nu pot scăpa de așa ceva. Eu cred că și dacă o să scăpăm cred că o să rămânem cu sechele
Mai dai in poola mea pe toți, respecți prea mult oamenii și de aia, te simți inferior și ai insecurități, de aia avem anxietatea asta că ne simțim inferiori și nu avem încredere în noi, și respectam prea mult în multe cazuri chiar pe cine nu trebuie, din 1000 de oameni daca maxim 10 sunt ok din toate punctele de vedere,aia merita respect,pe restul trebuie sa ne pisam cu bolta sa ști că de regulă oamenii prosti și inculți se aduna toți laolaltă,și cei singuri,solitari sunt foarte inteligenți și duc cele mai grele bătălii,aia sunt niste lași,unu la unu verbal ii faci praf,ei ne fac praf că e vorba de superioare numerică dar dacă ne folosim creierul la capacitate maxima îi dăm ko la toți! Eu de exemplu sunt un om mai tăcut,dar când sunt provocat ii pun pe toți in cap, praf ii fac!
Fără tratament nu o sa poți lupta cu așa ceva sau psihoterapie, peste câțiva ani o sa fie mai rău, nici din casa nu o sa poți ieși acum depinde că nu e o regula, dar să treacă de la sine nu am auzit.

Un om când vrea sa se sinucidă nu pune emoticon cu râs de 2 ori cum ai pus tu in postare niciodată, e clar 100% că ceri atenție, nu ai avea tupeu sa recurgi la suicid nici în 100 de ani. Din păcate nu exista alternative decât tratament de la psihiatru daca vrei sa fi bine daca nu o să rămâi așa sau chiar peste câțiva ani chiar o sa recurgi la sinucidere. Depresie extrema înseamnă cand nu mai poți să te dai jos cu săptămânile din pat,adică nu mai simți că îți ia absolut toată motivația,mai înseamnă să te tai,sa ai gânduri zilnice de suicid,sa fi izolat total,sa nu comunici absolut cu nimeni,sa eviți toată lumea, asta e depresie extrema,de fapt se numește tulburare depresivă majora,asta e diagnosticul dat de un specialist,și dacă e de o intensitate mai mica,mai ușoară e depresie cronică,distimie, vb de ani de zile, tu așa ceva ai nu tulburare majoră depresiva că altfel deja acționai, îți puneai capăt așa face un sinucigas nu caută atenție și nu da semne la nimeni, tace și face!

„Sinucidere" - un cuvânt frumos,, nu crezi? Mai frumos decât „ucidere". Știi că o faci tu. Ești responsabil pentru propria moarte. Foarte frumoooos.
Dar, poți rezolva situația pe moment. Oricum mori. Dar, ia-mi exemplul. O personalitate similară, acum interacționează și coordonează grupuri de oameni. Dacă ești pus într-o astfel de situație, colectivul e relativ ok, atunci te obișnuiești. Doar speră că vei găsi colective mai ok. Fii rațional!
Dacă nu vrei să ieși din zona de confort, asumă-ți! E vina ta! „Sinucidere" e un cuvânt frumos.