Salut,când e viata mai frumoasa?
În copilărie când mergi la scoala, te joci pe afară sau după 18 ani când începi sa muncești?
Eu personal am 15 ani și de un cativa ani parca viata nu mai e asa frumoasa cum era acum câțiva ani, cu toate ca acum am tot ce mi am dorit (acum câțiva ani nu aveam posibilitatea sa mi ia părinții chiar orice voiam)
În copilărie e frumos cat timp iesi afara, socializezi cu copii de varsta ta.
Dupa 18 ani nu știu cum e, dar după cum vad în jur la majoritatea oamenilor e mai plictisitor, nasol etc...
Toti îmi zic ca, copilaria e cea mai frumoasa. Probabil în viitor viețile noastre se vor îmbunătății, lumea se va schimba foarte mult în următorii 15 ani,dar dacă ar rămâne lumea asa cum este acum am murii cu toții de stres, singurătate, LA PROPRIU!
Simt ca am ajuns intr-un moment în care lucrurile materiale cu care toti încearcă sa se diferentieze chiar nu mai contează, sănătatea psihica și fizica fiind cea mai importanta
Va rog sa argumentati răspunsul, vreau cat mai multe răspunsuri, dau funda
Ordonare:
După relevanţă
Copilaria si anii de liceu sunt perioadele de formare, n-ai nicio grija, totul e frumos, n-ai responsabilitati, iti traiesti din inertie existenta, dupa liceu iti da viata o mare palma si te trezeste, iar de acolo incepe macelul. Eu cand ma gandesc ca mai am putin si vine 30-ul ma deprim, de la 30 se merge din 10 in 10, nici nu simti 10 ani si tot asa, te trezesti la 70 de ani imediat (daca ii prinzi). Si perioada aia de dupa 18 ani e misto in felul ei, esti in apogeul tineretii si ai tot viitorul in fata sa faci ceva pentru existenta ta, ai timp sa te si distrezi, sa te stabilizezi, sa pierzi si noptile distrandu-te, ai timp de toate, numai sa te gestionezi cum trebuie. Tu de la 15 deja te simti batran? peste 30 cred ca iti vei da 100. Nu mai pierde vremea cu ganduri de genul, traieste-ti viata!
Răspunde
Mereu poate sa existe o problema, care mai de care mai grea sau mai urata. Dar... asta este, asta tine de timp. Sau mai bine zis, mereu exista o dorinta. Cand esti mic ai alte dorinte, cand esti mare ai alte dorinte.
O alta diferenta ar fi ca atunci cand esti mic, te bucuri din alte lucruri, iar cand esti mare din altele 
Mereu o sa fie ceva acolo, fie ca vorbim despre o jucarie, fie despre bani, fie despre libertate, fie despre dragoste.
Asa ca in orice moment ar trebui sa te bucuri de faptul ca existi viata este frumoasa in acest moment, asa ca bucura-te de ea.
Eu personal pentru mine zic ca viata a fost m
ai buna dupa ce se termina scoala, fie liceul fie si facultatea, pentru ca atunci cand intri la munca, sti ce ai de facut, iti faci treaba f bine, vi acasa si ai liber.
Cand esti la scoala ai teme de facut, inveti, ca te asculta ala, ala, alalaltul la n materii, e un stres de nu se poate. Ca ai examene de dat, ca dai bac si alte din astea.
Asta e argumentul meu.
De iesit si de socializat o poti face la orice varsta, nu are treaba cu, copilaria neaparat.
Nu stiu de ce li se pare lor ca, copilaria e cea mai misto dat fiind ce am zis.
Pe langa ca stai la mana parintilor sa-ti ia aia si aia, cand esti mare, iei ce vrei tu cand vrei.
Dar na, unii nu prea au noroc in viata si o au nasoala, de aia regreta copilaria cand poate le era putin mai okey, altfel din contra, zici ca bine ca esti mare.
Răspunde
Am fi tentati cu totii sa spune ca in copilarie este cel mai frumos. Inocenta, siguranta, potentialul care inca nu le permite niciunora sa-ti lipeasca pe frunte eticheta de ratat, nu esti ratat cand ai atata potential, libertate, sentimentele puternice ce se manifesta pentru prima oara, de fapt o iluzie ce nu inseamna nimic. La varsta aia nu stii cine esti, ce vrei, ce este viata, nu ti-ai raspuns inca la intrebarile importante in viata.
Este adevarat ca scoala te oprima, mai ales in tara asta, dar ai o colectivitate pe care n-o mai gasesti pe nicaieri sub forma aia. Insa tot scoala pune presiune pe tine, nu te invata nimic, majoritatea lectiilor inseamna memorare sau ti se preda prin moduri prin care tu nu performezi si atunci poate fi inutila.
Lasand la o parte scoala. O data ce ai terminat-o incepe viata, ti-ai castigat independenta, nu financiara, insa poti sa gandesti singur, incepi sa afli cine esti. Nu-mi spune ca stii cine esti si de ce anume esti capabil, ca poti sa nu stii chiar si la 30 de ani. Odata ce ai aflat cine esti si ai iesit de sub incertitudine d-abia atunci incepi sa traiesti viata. Ai o directie, ai un scop bine definit de tine, nu de altii, viata ta capata deodata insemnatate, incepi sa-ti asumi responsabilitatile. Da, responsabilitatile de care multi fug si tind sa creada ca copilaria este cea mai frumoasa. Poate o fi, dar este o iluzie, n-are insemnatate.
Intr-adevar, ai punctat bine, exista dupa o anumita varsta probleme ce iti testeaza psihicul, exista singuratate, exista intuneric, insa cred ca toate acestea se pot rezolva daca ai un prieten langa tine si un obiectiv care-ti lumineaza calea.
E f simplu, daca stii sa-ti faci viata si esti intr-o tara normala, ai cu ce sa platesti una si alta, deci nu e problema, zic la general.
Mancare, curatenie fac ambii parteneri, isi impart treburile si e okey, ca nu faci curatenie toata ziua buna ziua, de spalat spala masina, mancare faci sau nu faci, sunt metode sa fac f repede acum, nu asta e problema.
Dar stai dracu linistit, nu "aoleeeu trebuie sa scriu la mate..la romana, aoleu iau 2, raman corigent, dau capacitatea, dau bacu, dau la facultate, aoleu cate examene am la fac, iau restante si altele".
Mai bine fac mancare decat sa invat si sa fac teme in prostie.
Pai am un baiat de 13 ani jos sub mine, le dadea la teme le vacanta in clasa 4-a de ii zapacea.
Daca se faca carte ca lumea, nu prea mai ai asa copilarie, daca se face mai asa, sa zicem ca ar mai merge, dar eu vb de scoala ca lumea.
Unde mai intalnesti 30 de oameni stand in banci si sa ai 10 minute de pauza sa discuti cu ei si sa faci toate nebuniile? Crezi ca este tolerat asa ceva intr-un loc de munca, atat de usor?
Unde pot discuta in timp ce lucrez? Sa nu-mi spui la call-center cand vorbesc cu clientii nemultumiti. Sau o septica in timpul orelor? Pot da o septica la locul de munca in timp ce lucrez? Crezi ca in privat poti sta cu mana-n fund sau cum dracu'? Crezi ca mai trage cineva de tine dupa?
Daca ajung sa nu stiu cine sunt la 30 ani, atunci am mari probleme!
Din scoala iti descoperi pasiunile, inclinatiile in general, vezi la ce te pricepi mai bine, vine totul de la sine daca suntem echilibrati psihic.
Daca esti bun la materii reale, automat te vei indrepta catre meserii tehnice, inginerie, programare, profesorat mate, fizica, chimie, etc.
E posibil sa nu sti f bine la 19 ani ce ai vrea sa faci, insa asa drumul il cam ai, catre real sau catre uman, si nu e greu apoi sa-ti alegi.
Apoi, un om okey se bucura de viata la orice varsta, nu neaparat doar in copilarie, nu are nici o importanta daca cineva lipeste sau nu o etichete, ne vedem de treaba noastra, aia e.
Singuratatea poate veni si in copilarie, doamne fereste iti mor parintii, ce faci?
Viata e frumoasa oricand, totul este sa avem creierul sanatos, altfel normal ca regretam de fapt perioada cand eram mai sanatosi, ca asta e adevarul pana la urma, ca de aia ne era mai bine desi mediu nu prea s-a schimbat.
E posibil ca si initiatorul sa aiba asa fin de tot ceva cu iz depresiv, mediul nu i s-a schimbat, doar perceptia e schimbata, sau ceva probleme psihologice, nu stiu.
La multi oameni apare o depresie naturala fina, de aia nu se mai bucura de chestii ca in copilarie, dar nu se prind, la cine nu apare asta, curba e plata, deci starea de spirit e la fel ca inainte.
Adica stai asa, de ce sa nu sar in sus de bucurie ca am castigat la un joc sau ca mi-am luat un telefon si la 50 ani?! De ce doar la 15? Pai e cam clar de ce.
La maturitate stapanesti bine meserie, ai independenta financiara, esti okey! Nu mai ai stresul scolii. Normal ca era frumos si in copilarie, dar parca dupa aia e mai frumos fara atata stres.
Copilăria e frumoasa.Mie într-adevăr atunci mi-a plăcut mai mult cu excepția școlii.
Incepe sa nu iti placa viata de adolescent sau adult pentru ca începi să ai responsabilitati si tot mai multe griji.Trebuie să muncești, sa iti asumi raspunderea pentru orce faci, sa încerci treptat sa devi independent, sa se vrea tot mai mult de la tine, sa iti faci relații etc ceia ce iti provoacă clar griji si stres.
"În copilărie când mergi la scoala, te joci pe afară sau după 18 ani când începi sa muncești?"
Dupa 18 ani cand nu muncesti si poti face tot ce iti trece prin cap.
Odata cu iesirea din scoala/liceu/facultate, te bate viata la funduletul gol de nu stii ce te apuca. Incepi sa realizezi cat de importante au fost unele decizii pe care le-ai facut inca din copilarie si se simt abia tarziu. Copilaria mi-a marcat ceea ce fac in timpul liber cand nu muncesc. Ce hobby-uri am. Liceul mi-a marcat traiectoria facultatii - ce voiam si credeam ca o sa fiu, si cat de multe si roze visam. Au fost multe inceputuri. Primele relatii, primele teste cu adevarat importante. Apoi facultatea, cand m-am maturizat destul cat sa fiu independenta de parinti, dar destul de dependenta de alegerile in cariera pe care abia dupa terminarea facultatii am realizat ca le-am cam bulit. Prima dezamagire mare in dragoste, cand credeam ca o sa mearga departe. Si acum incerc sa fiu suficient de adult incat sa imi iau din nou viata in dinti si sa imi recreez noul traseu. Cand esti copil, gandesti simplu, totul pare asezat si la locul lui pentru ca iti dau parintii siguranta. Abia mai tarziu, cand ajungi sa pierzi controlul, iti dai seama ca nimic nu e ceea ce pare. Dar. DAR. Fiecare varsta isi are propria frumusete si fiecare varsta este absolut necesara pentru a deveni cea mai buna versiune a ta. Asta daca doresti asta. Intrebasem o copila de 3-4 ani, daca ea se plictiseste. Si mi-a raspuns ca nu. Dar de ce? Eu de exemplu la 20jde ani ma plictiseam mai mereu. Mai colorez, ma mai joc cu cainele... cumva am uitat sa vedem frumusetea in lucrurile astea mici si de aceea suntem vesnic nemultumiti.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
