Esti tanar si cred ca esti singur acolo, fara familie. Starea aceasta de neliniste poate avea mai multe cauze precum: dorul de parinti, de casa, greutatile de la locul actual de munca, stres,...
Gandeste-te la trei persoane pe care le consideri importante in viata ta. Vorbeste chiar si cateva minute la telefon cu acele persoane si poate te vei mai linisti, vei prinde curaj.
Daca ai facut pasul acesta inseamna ca esti baiat muncitor. Mai lucreaza un pic si daca te simti depasit de situatie intoarce-te acasa.
Zici ca nu ai niciun prieten cu care sa discuti. In liceu chiar nu ai avut pe nimeni mai apropiat sau vreun vecin, verisor/verisoara? Prin intermediul retelelor de socializare poti sa iei legatura cu fostii colegi sa mai schimbati o vorba.
Daca stii engleza imprieteneste-te cu colegii de munca. Daca nu stii, nu e problema, poti invata de pe internet - prin motivatie zic ca ai reusi.
Este greu cand esti printre straini si mai ales ca esti asa tanar. Cred ca esti foarte stresat -> Stresul cauzeaza niste modificari somatice in organism si de aici starile de rau.
Dupa munca asculta o melodie care iti place, bucura-te ca vei strange niste bani pe care in Romania ii castigi mai greu, mananca ceva dulce, nu te da peste cap la locul de munca.
Nu faci nimanui niciun rau si pe niciun strain nu intereseaza ce faci tu. Fiecare are lucruri mai bune de facut decat sa stea cu ochii pe tine sau altcineva. Bine, la lucru daca e ceva in neregula ti se spune direct in fata. Nu iti face griji de ce cred altii. Tu esti cu treaba ta, scopul tau.
Repeta in gand: pot, am curaj, nu ma demoralizez, si altii muncesc ca mine.
Sa mananci bine si sa dormi suficient.
Pai asta e viata de adult, cu probleme, nu mai e ca la liceu, te vei adapta.
Pai incearca sa te si relaxezi, sa faci ceva care sa te binedispuna. Sa ti faci prieteni poate... Sau sa ti gasesti hobby uri. Inainte ce te binedispunea? Poate ar trebui sa iei si niste vitamine, sa te hranesti mai bine.
Cred ca nu putem sa ii acuzam pe cei din jur ca se poarta intr-un anumit fel cu noi. In oarecare masura noi determinam asta prin comportamentul nostru. Incearca sa zambesti si vezi cate zambete primesti inapoi, ca sa intelegi ce zic. Mai cred, ca a fi multumiti cu ce avem este o lectie care merita mai multa atentie. Daca intrebi un orb, sau un infirm ar schimba bucuros locul cu tine si ar fi fericit. Mai gandeste-te la asta si incearca sa apreciezi cu adevarat lucrurile bune care ti se intampla, dar pe care nu le vezi pentru crezi ca ti se cuvin, sau nu ai timp sa le vezi fiind preocupat cu pesimismul. A fi tanar si sanatos este un privilegiu nu o povara. Daca vei intelege asta acum si nu peste 50 de ani iti va fi de mare folos.
Deci zambeste, fii mai prietenos incepand cu tine si apoi cu cei din jur, bucura-te si de ploaie si de soare ca de un cadou.
Pricope_Marius_1997 întreabă: