|

Sunt extrem de timid. Ce naibii sa fac! M-am analizat dar nu stiu ce as putea vorbi cu oamenii si cum crying

24 Raportează Evaluează
24 răspunsuri:
| a răspuns:

Nu vad nimic rau in asta, ce sa vorbesti cu lumea? ca apoi sa te barfeasca pe la spate, profita de ei cat poti, vorbeste cu ei prefate ca esti ca ei si atat, vezi ca multi vor profita de tine si vor sterge pe joc cu tine ca esti timid

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru RAY27TM):

Am patit de mult deci... is calit

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Nu vrei și nu știi ce să vorbești, păi nu vorbi, nimic mai simplu.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Https://www.youtube.com/watch?v=UecD-FdFfsE
Te uiti la clipul asta, si la celelalte clipuri postate de acest tip.
Daca te ajuta, macar un like sa-i dai la clip, atat iti cer.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică:

Gandesc si pesimist de o bucata de vreme...

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Caffia16):

Oh, da, am uitat sa mentionez, in mediul virtual nu am nici o problema cu comunicarea, aici ma simt mai bine, doar in viata reala stau extrem de prost la capitolul comunicare si interactiune, poate pentru ca acolo nu am aceeasi protectie pe care mi-o ofera mediul virtual. Ar trebui sa incerci si tu asta, poate te ajuta!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Caffia16):

Gandirea pesimista e cea care iti aduce distrugere mentala.
Crede-ma,e foarte periculoasa.
Pesimismul este unul dintre factorii principali care intra in ecuatia depresiei.
Si odata ce depresia e declansata, e cel mai groaznic sentiment pe care il vei experimenta vreodata, de asemenea, in functie de personalitate, este "life-threatening".

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Deaad):

Dar bineinteles ca nu ajungem pana acolo, nu?

Problema ta e timiditatea.
(E a 4-a oara cand scriu asta in saptamana asta, desi nu ma mir ca sunt asa de multi timizi pe aici):
Trebuie expunere intentionata in situatii pe care le consideri "rusinoase". Numai asa o poti infrange.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Deaad):

Nu cred că ar merge asta. Poate mai rău ar face lucrurile chiar. Eu cred că poți să o învingi atunci când găsești pe cineva să te accepte așa cum ești și îți dă încredere în tine și de asemenea atunci când poți să te simți ok cu un grup de oameni care nu judecă la fiecare pas negativ.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru ZwielichtToT):

Nu sunt de acord.
Cand ai un grup de persoane cu care te intelegi,te cunosti de o vreme buna timp si te accepta asa cum esti(in aproape toate cazurile pentru ca si ei sunt timizi ca tine),lumea externa acelui grup ti se pare in continuare o lume inconjurata de lupi gata sa te inhate.(pentru ca timiditatea asta e, ai o frica inconstienta de batjocorire si rasete).

In schimb, cand te expui situatiilor "rusinoase" pe o perioada lunga de timp, e ca un antrenament si o dorinta spre bine.

Eu am fost timid de cand ma stiu.
Si nu timiditate de aia, gen doar atunci cand e sa abordez o fata sau ceva.Ci timiditate dusa la extrem.
Imi era rusine si sa mananc in pauze.
Si sa ma scol din banca si sa umblu.
Sa nu mai zic cand ma scotea la tabla...
Si acum am ramas cu tabla.
Nu suport sa ies la tabla.

Am infrant un procent semnificativ din timiditate prin metoda mea.



Ca sa ajungi o persoana puternica(unii sunt din nastere, eu am fost foarte slab de cand m-am nascut), trebuie sa treci prin suferinta.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Deaad):

Mie nu mi se întâmplă așa. Dacă pot să mă înțeleg cu un grup de oameni am mai multă încredere și cu alții căci tot oameni sunt și ei fie ei străini. E o chestie logică. Deși e involuntar să te temi mai mult cu ei clar după mine ai avea mai mult curaj când știi că ai niște legături în spate. Dacă ai legături în spate ți se mărește și stima de sine și teama aia se diminuează. Știu ce zic căci am trăit lucrurile astea. Dar nu pot zice că toți sunt ca mine.
Eu când încercam să mă bag în seamă sau să mă schimb asta îmi dădea o senzație nasoală și de neliniște. E un lucru foarte tâmpit să te forțezi, asta din punctul meu de vedere, și repet am trăit asta. În momentul când m-am acceptat așa cum sunt am putut fi mai calm, mai liniștit și stima de sine a crescut de asemenea. Am conștientizat că cine mă acceptă să o facă pentru ce sunt deși teama va exista mereu în mod involuntar dar atunci când ești rațional și te calmezi puțin se diminuează. Prin suferință treci fiind tu până la capăt și fiind ok cu tine și vei conștientiza că nu contează cei care nu te suportă pentru asta. De asemenea au fost persoane ce m-au ajutat și încurajat și e important, știi că poți fii apreciat pentru asta și iar stima de sine crește. Asta e o rețetă a succesului din punctul meu de vedere, o rețetă de la care nu trebuie să abandonezi niciodată rațiunea, dar nici pe tine. E punctul meu de vedere iar dacă nu treceam prin anumite lucruri nu vorbeam.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru ZwielichtToT):

"Dar nu pot zice că toți sunt ca mine."
E in functie si de personalitatea fiecaruia.
Eu am convingerile pe care le am,tu le ai pe ale tale.

" În momentul când m-am acceptat așa cum sunt am putut fi mai calm, mai liniștit și stima de sine a crescut de asemenea."
Crede-ma ca-mi accept toata personalitatea mea,in afara de slabiciune.
Slabiciunea nu ar trebui sa existe in lume.
O lume de oameni tari,puternici,cu tarie de caracter si de neclintit, e lumea ideala pentru mine.


Cei slabi, prin vointa pot ajunge puternici, "cicatrici" raman cu siguranta, dar nu foarte multe.
E singura situatie unde promovez schimbarea persoanei.
In alte cazuri, nu.
Timiditatea nu aduce nimic bun.
Este o cale spre auto-distrugere si incompetenta in viata.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Deaad):

Slăbiciunea nu e un lucru urât, după mine slăbiciunea în unele cazuri înseamnă ceva demn de apreciat. Mie îmi plac oamenii sensibili care pentru alții ar părea slabi. Am toată stima însă. Eu vreau o lume în care putem și empatiza și pentru asta e nevoie și de slăbiciune.
Tu când faci lucruri care nu te reprezintă le faci cu plăcere? Dacă nu înseamnă că le faci și prost(știu ce zic) și îți vei aduce mai multe critici probabil asupra ta care te vor descuraja și mai mult. Eu fiind timid și încercând să fiu sociabil deși nu sunt mai mult arăt o parte ce nu mă reprezintă căci creierul supus la emoții funcționează mult mai prost deci poți deveni un dezastru chiar. Timiditatea e ceva bun dacă știi să vezi frumosul din ea, să vezi emoția puternică care nu e un lucru urât, e ceva special. Dacă accepți și asta te va ajuta. Pe mine m-a ajutat. Când am făcut ca tine mai mult rău mi-a fost. Nu cred că ție îți e bine făcând ce nu te reprezintă, mi-e foarte greu să cred, forțându-te să faci ceva. Un om face un lucru bine atunci când nu se forțează, altfel are cele ma mari șanse să îi iasă prost.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru ZwielichtToT):

"Tu când faci lucruri care nu te reprezintă le faci cu plăcere?"
Ce fac eu, este sa invat sa nu-mi pese de batjocuri si rasete si sa incerc sa imi depasesc conditia.
Am inceput acum cativa ani si vor termina in cativa ani.
Chestia asta o fac cu cea mai mare placere.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Deaad):

Și cum faci asta?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru ZwielichtToT):

Prin vointa,auto-sugestie si expunerea de care ti-am vorbit.

Expunerea intentionata sa stii ca imi aduce mai multa placere decat "suferinta"(suferinta aici nu e un termen tocmai bun,de asta l-am pus in ghilimele).
Pentru ca stiind ca avansez,ma gandesc mai mult ca am avansat, nu ca au ras altii de mine.

Precum atunci cand cineva ma injura.
Eu nu suport sa stau cu mana in san si sa tac, sa ma supun.
Chiar daca poate ti se pare o dovada de prostie, eu o consider onoare.
Cand cineva imi da un pumn, ii dau 2.
Chiar daca imi iau bataie, gandul ca m-am aparat si de asemenea m-am razbunat, imi inspira o mai mare placere decat durerea fizica si emotional pe care am primit-o cu bataia si astfel o acapareaza pe cea din urma.

Asa si cu "expunerea mea intentionata", dracul s-o ia ca m-am plictisit sa spun mereu "expunere intentionata".

Eu asa functionez.
Si imi face o mare placere.

Unul dintre paradoxuri este sa gasesti placere in suferinta, rar inteles daca nu e experimentat.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Deaad):

Înțeleg faza cu onoarea. Fiecare cu plăcerile lui și modul lui de a acționa. Și eu găsesc utilă și chiar frumoasă uneori suferința însă o suferință care nu implică frică.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Si eu sunt timid dar nu sunt afectat din cauza asta.Nu pot sa te ajut decat sa ii lasi pe ei sa inceapa conversatia.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Uite..si eu ma aflu in aceeasi situatie... daca vrei imi poti da Facebook-ul tau si putem vorbi
Imi place sa vorbesc si sa ma imprietenesc cu persoane care se afla in aceeasi situatie ca mine

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Cautati un job, intra intr-un grup ca sa cunosti oamenii noi si restul vine de la sine...si eu sunt tot cam asa..momentan in caut un loc de munca..tot ce ma face sa uit este muzica... uitate la un film cu/si despre adolescenti, o sa intelegi multe lucruri!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru FaraIndoiala):

Ne a adevarat, degeaba isi cauta un job, si intra intr-un grup, ca nu va veni nimic de la sine din moment ce este timid, degeaba va face astea, ca nu se va schimba nimic. Eu nu cred ca el este timid, ci cred ca are mai mult anxietate sociala dupa cum s-a exprimat. Anxietatea sociala trebuie tratata, nu se vindeca daca face toate astea, si eu am anxietate sociala si vorbesc din propria experienta, ca este inutil sa faca toate astea, si eu am incercat sa ma imprietenesc cu multi oameni, sa fac diferite activitati, sa interactionez mai mult, dar degeaba, nimic nu s-a schimbat, ba chiar pare ca s-a agravat, asa ca mai bine se duce sa vorbeasca cu un psiholog, de unul singur nu poate face nimic.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru AnimeLover95):

Și psihologul ce îi face? Îi spune lucruri pe care ar trebui să le gândească și singur?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru ZwielichtToT):

Il poate ajuta sa treaca mai usor si mai repede peste astfel de situatii, eu nu am apelat niciodata la psiholog, si am ramas la fel, poate daca as fi apelat, situatia ar fi fost alta, dar pe mine nu ma deranjeaza ca am anxietate sociala, nu e ca si cum as iesi din casa sau ceva, ies afara doar in situatii complet necesare sau atunci cand ma duc la facultate, in rest stau numai in casa, in special in camera mea. Si nu am nici o problema sa vorbesc cu oamenii in mediul online, doar in viata reala, incep sa ma panichez si sa ma balbai si incep uneori si sa transpir si sa imi tremure vocea si vreau sa evit pe cat de mult posibil oamenii si nu imi place cand cineva se uita la mine, mai ales pentru ca nu ies din casa, oamenii nu ma cunosc prea bine, si se holbeaza, iar eu cand observ asta ma intorc cu spatele si incerc sa-i ignor, dar parca imi apare un gol in stomac, si vreau sa dispar cat mai repede de acolo, ca nu imi place sa fiu in centrul atentiei. Deci daca ar apela la un psiholog, poate nu ar ajunge in situatia in care sunt eu acum, dar face cum vrea, ca e baiat mare si poate sa gandeasca si sa ia decizii si de unul singur.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru AnimeLover95):

Cu ce te ajută? Îți umblă în creier? Nu. El îți zice doar vorbe goale ce dacă te gândești puțin poți să ți le reproduci și singur în minte. Fiecare face ce îi place, de ce ar fi rău că ești așa? Dacă te deranjează încerci să schimbi anumite lucruri și cu voință poți să schimbi unele lucruri. Psihologul îți zice doar vorbe. Dacă vrei să treci peste o situație o poți face și singur sau dacă nu singur dacă ai prieteni sau ceva mai mult, ăia ar fi mult mai utili decât un psiholog să îți fie alături. Eu văd într-un psiholog doar un om care își face slujba, sunt convins că mie nu mi-ar fi fost de prea mare ajutor de exemplu. Și eu urăsc centrul atenției însă gândesc de multe ori rațional și alung o parte din temeri deși e aproape imposibil să le alungi pe toate dacă ești așa, căci e involuntar și sunt convins că nici psihologul nu ar face-o. Cel mai important e să te ajuți singur și ai nevoie de multă voință. Trebuie să fii rațional și cu un caracter puternic și să nu fii dezamăgit că ești tu ci să fii așa până la capăt, să te accepți. Schimbarea forțată nu prea mi se pare minunată, pe mine mă deranjează mai mult așa ceva decât să rămân timid. De când am început să gândesc așa îmi e mult mai ușor. Poate și mediul de acum e mai benefic. Psihologul e bun pentru a relata ce alții nu pot gândi pentru ei asta e părerea mea. De asemenea dacă vrei să vorbești cu cineva încerci să formezi legături, chiar și ele online dacă îți e mai ușor așa. Și alea te pot ajuta. Acum depinde de fiecare, nu suntem la fel.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează