Sunt singurul care poate fi eficient in cariera/pasiuni/interese doar in momentul in care exista si o problema in viata personala?

Imi amintesc de un episod din House MD in care House scapase de durerea de picior si deodata nu se mai putea concentra pe munca, pentru ca se obisnuise sa aiba mereu un ghimpe in coasta, dupa care face ceva ca sa-l doara din nou piciorul si redevine un doctor exceptional.

Tiparul asta l-am observat si eu la mine si eram curios daca sunt singurul.

La începutul sezonului 3 House scapă pentru o vreme de durerea din picior și e tot un doctor excepțional. Ce zici tu cred că se întâmplă mai târziu (sezonul 5 din ce-am auzit la un prieten), dar nu am ajuns până acolo.

Însă atuul lui House este că devine obsedat de cazurile sale. Gândește-te la episodul cu Esther (unul din preferatele mele, apropo), în care reușește să diagnosticheze copilul cu un tip foarte rar de cancer de sânge fiindcă nu putea trece peste moartea unei bătrâne acum 12 ani (când copilul nici nu se născuse). House e atât de acaparat de caz, de "puzzle"-ul medical oferit, fiindcă nu vrea să se concentreze pe problemele lui personale, vrea să uite că are acele goluri sufletești. De asta e ironic cu Wilson de fiecare dată când apare un subiect de discuție mai serios și de asta e atât de sardonic cu fetița de 9 ani cu cancer, fiindcă dădea dovadă de mai mult curaj la vârsta aia decât House toată viața lui. Bineînțeles că așa uită și de durerea din picior, dar părerea mea e că ar putea-o suporta dacă ar avea un viață emoțională sănătoasă și nu refuza orice ajutor oferit și nu i-ar da deoparte pe cei cărora le pasă de el (vezi episodul în care se preface că are cancer și reacția lui Wilson).

Nimeni nu e singurul care face un anumit lucru, ori simte un anumit lucru, ori whatever.Se mai găsește măcar un om din astea 8 miliarde care să treacă prin aceleași lucruri.