Știu că am mai pus o întrebare asemănătoare dar aceasta diferă puțin.

Să zicem că aveți un coleg de muncă, care recent a fost promovat în funcția de șef/director/manager.
Acest coleg e acel tip de angajat perfecționist, tăcut, diplomat, modest, politicos, responsabil și muncitor.
Ei bine, după scurt timp de la promovare, continuă să fie corect și responsabil doar că începe să devină și sarcastic (nu mereu), obsedat de control, autoritar și recalcitrant+momente de aroganță.

Ei bine, în cazul de față spre ce variantă ați fi înclinați să credeți?

1. Acel coleg se preface așa ca să inspire respect și să fie ascultat de către subalterni, să nu-i submineze nimeni autoritatea sau să "se tragă de șireturi" cu el.
2. Avea și înainte acele trăsături de caracter (sarcasm, aroganță și firea iritabilă, dorință de control) dar nu avea nicio autoritate și nu-și putea permite să le arate ca să nu-și strice relațiile cu colegii și superiorii.

1.

Cand ai o functie importanta, intre oameni, trebuie sa fii arogant.
Altfel, din politete asculti toti idiotii, si nu mai esti eficient.
Genul perfectionist, tacut si diplomat are deja toate raspunsurile in minte, are nevoie doar de executie. Prostimea subalterna are de multe ori mai mult chef de vorba decat de munca, de aia trebuie intampinati cu aroganta.

Vrea sa demonstreze în continuare, sa arate ca poate fi și un bun manager, nu mai poate avea aceeași detașare fiindcă răspunde și de munca subalternilor, dacă echipa nu se descurca va fi și el perceput ca un șef slab, și din cauza presiunii începe sa devina mai nervos, plus ca e posibil ca unii oameni care nu se ridica la nivelul așteptărilor lui chiar sa i provoace stare de nervi.

3. sexy

3. Presiune prea mare si/sau basini in freza.

Aleg varianta 3
Glumesc.
Poate că el așa este, binevoitor, cuminte etc. Dar oricine care are un pic de autoritate peste ceilalți devine stăpânitor. Nu știu câtă legătură are, dar să știi că s-a făcut un experiment despre asta și oameni care păreau retrași, tăcuți au devenit adevărați dictatori.