Un om care nu se supune, nu se supune de voie sau de frică?
Un om care se supune, se supune de voie sau de frică?

Pot fi valabile toate variantele pe care le-ai înșirat în funcție de conjunctură.

Toate merg

Se supune de nevoie. Nevoia de integrare sau de acceptare, dacă vorbim de societate. Se poate supune în fața nevoii de cunoaștere, în fața nevoii de a găsi o cale să scape de grijile vieții, ne luând în considerare că dă peste altele (droguri, alcool etc). Nevoia psihică să ne simțim iubiți, și să putem iubi la rândul nostru. Putem să ne supunem de frică în fața conducerii (pentru că nu credem că se poate mai bine, sau pur și simplu acceptăm situația așa cum e). De bună voie nu ne supunem în fața nimănui. Întotdeauna este o nevoie fiziologică, psihică sau sentimentală. Voie se transformă întotdeauna în nevoie.