Una dintre teoriile din capul meu suna cam așa, eu fiind sensibilă și dorind să mă protejez, dar și fiind al dracului de sensibilă la critica din jur :
"Ai tupeul să te înjuri tu, ca să nu te mai înjure niciodată restul."
Asta este doar o propoziție, evident că în această teorie, intră multe alte situații, precum (ura, denigrarea, să te vezi cel mai prejos om, să te scuipi, să te blamezi, să te accepți ba chiar în final ca cea mai de jos speță, de om.).
Acum întrebările :
1. Cum vedeți voi această teorie?
2. Ar fi benefică pentru noi sau nebenefică?
3. Credeți că o așa concepție ne ajută pe noi, oamenii sensibili să nu mai fim sensibili la critica din jur? 
4. Oare teoria mea e adevărată sau e doar un mecanism de apărare? Adevărată în sensul că dacă eu am tupeul să mă înjur pe mine, restul nu mă va mai afecta și poate chiar faptul că accept cele mai rele părți ale mele, mă ajută să nu-mi mai pese de blamarea lor, a anturajului, a societății?
Aștept cu nerăbdare orice idee/opinie/dezbatere. Chiar și înjurături.
Poate o să-ți fie greu să crezi, dar modul ăsta de manifestare, de a nu valida în nici un fel părerea celorlalți despre tine, îi va face pănă la urmă să te accepte exact așa cum ești.
Poate nu pe toți. Dar nu vrei să-ți fie toată populația planetară prietenă. 
Dar majoritatea vor înțelege că nu există influențe exterioare asupra ta, asupra felului de a gândi și a acționa și vor ajunge să respecte asta.
Să nu înțelegi greșit.
Nu e vorba de o nepăsare față de părerea celorlalți la modul general, că nu suntem sălbatici.
E o indiferență față de părerea lor doar în ceea ce mă privește pe mine ca persoană. Pentru că nu e treaba lor. Eu nu analizez și nu cataloghez pe nimeni, nici nu accept asta la rândul meu.
Doar sunt ceea ce sunt.
Cine mă acceptă, ok. Cine nu... așa cum am mai spus. Liberul arbitru funcționează.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
In general depinde si de inteligenta, sa constientizezi ca nu are sens sa iti pese de critici, insa real nu poti controla asta din pacate, asa simti.
Si singura nu o sa o poti rezolva uneori, asta se rezolva cam la psiholog.
Deci asta vine dintr-o trauma din copilarie cumva, chiar daca nu ai constientizat-o, ceva in comportamentul parintilor tai a fost, poate asa ai vazut la ei ca le pasa f mult de parerea altora, si inconstientul tau a zis ca e normal asa.
Conteaza sa-ti accepti si cele mai rele parti ale tale si sa nu consideri tu ca trebuie sa fi criticata nici de tine uneori!
Adica ca sa nu iti mai pese, ar trebui sa constientizezi ca ca nu prea esti vinovata pentru acele rele uneori, ca si vinovatia asta depinde tot de psihologic. Adica daca consideri ca ce faci e rau sau nu.
Trebuie sa iti zici "pana la urma asta sunt eu ca personalitate, nu eu am ales-o, si de comit chestii si aia e, incerc sa ma remediez cat pot dar daca nu se poate aia e, nu sunt vinovata pentru asta asa cum cred.
Adica trebuie sa intelegi de ce ai facut acele rele! Sa intelegi daca esti sau nu vinovata de ele.
Unii se condamna doar crezand ca sunt vinovati, adica au o mare eroare de gandire fara sa analizeze treaba.
De ex "daca nu l-as fi chemat atunci, nu mai face accidentul".
Complet eronat sa se invinovateasca (multi fac asa in cazuri din astea). Nu aveai de unde sa stii ca va face accidentul, putea sa se intample altceva si daca nu-l chemai, sau nu.
Mai depinde putin si de inteligenta cum am zis, ca asa realizezi daca cu adevarat esti vinovata sau nu.
De ex eu undeva nu am platit o cutie mare de orez gatit intr-un supermarket, era 24 de lei.
Am pus produsele la scanerul automat si pe aia n-am mai pus-o.
Si? Nu am considerat ca e o problema dat fiind ca am luat de la bogatasi care trag pe oameni cu preturile alea ca sa faca ei 5 merzane in garaje.
Chiar daca as fi fost criticat, nu conta, nu consideram ca am facut rau.
Mda, mama m-a criticat, dar nu a contat, eu eram cu inima impacata. Ca daca e sa ma iau dupa doctrina familiei, am facut ceva f rau.
1 - Nu ma vad in teoria asta deloc
2 - Nu e benefica, ca nu asta e metoda de rezolvare deci teoria ta e falsa, ci cel mai bine la un terapeut
3 - Vezi punctul 2.
4 - Vezi 2 si 3.
Răspunde
Ok! 
Mulțam! Chiar ai dreptate! Cam o să încep să te fac terapeutul meu de pe TPU. Îmi cam place cum gândești.
Cât legat de ceea ce spuneai cu critica din familie, cred că da, ei mi-au alimentat treaba asta, că spre exemplu, ca în orice familie, mai ai și tu nervi, mai țipi, mai urli și mama de fiecare dată când urlam îmi spunea veșnica replică "Taci, că ne aud vecini!". Șoc, foc și pară dacă mai și înjuram. Nu mai spun de educație, că au vrut să fiu fetița perfectă în societate, dar acum când am ajuns la maturitate și am ajuns să țin în mine ca să răbufnesc acasă nu le mai place și eu mereu le amintesc că de vină sunt ei, pentru că m-au educat să tac, să am doar vorbe frumoase la purtător și bun simț și când puterile se termină, la ei răbufnesc și nici așa nu le place, deși le-am arătat că sunt și părinți care și-au educat copiii să se apere, să se bată chiar dacă situația o cere, să-și susțină punctul de vedere cu orice preț și ei îmi spun că ce, că ei așa sunt și lor nu le pasă de restul, dar eu le-am spus că totuși mentalitatea asta a lor m-a transformat într-o nebună, că e mai ok să te manifești decât să taci ca să răbufnești mai târziu.
Răspunde
Pai eu chiar am facut si psihologia dar nu am profesat, nu am facut specializarea aia de 2 ani, principal a fost informatica la zi, cealalta la distanta, master doar la info, dar am facut asa la pasiune doar.
In terapie ei constientizeaza si in urma la asta lucreaza la asta.
Cum am zis, iti dai seama ca nu trebuie sa conteze parere altora, daca esti vinovata de ce ai facut, daca ce ai facut e rau sau nu (dupa viziunea ta), si asa mai departe.
Pana la urma pe astia ii cam ajuta! De aia merge psihologia.
Aia gen "aaa nu m-am prins ca ma purtam urat cu parteneru", "aaaa, merge viata si fara droguri".
Si pe aia care au cazut din pom in copilarie si au frica, se foloseste tehnica confruntarii, te pune sa te urci in pom, si incet incet cand inconstientu vede ca nu pateste nimic, se reface patternul de gandire.
Sunt mai multe tehnici, dar cam asa merge.
La aia cu traume din copilarie nu prea am inteles cum merge treaba si cum ajuta, ca eu nu prea vad cum.
Si cand intrebai profii sau alti psihologi "cum se produce schimbarea, pe ce mecanism?", nici unul nu stia sa-ti zica.
Zicea "eee, nu pot zice asa ca la matematica cum".
Pai cum aplici ceva ce nu stii cum merge?
Vezi?
"Taci, că ne aud vecini!"
Exact! Regula era "taci ca ne aud vecinii si ne facem de ras pentru ca ai facut ceva rau".
Era sigur, majoritatea problema psihologice pe traumele din copilarie se bazeaza.
Ti-am zis inainte sa-mi zici, ca de acolo e.
Doar ca mai depinde si de genetica cum se prinde educatia! Ca mie mi se rupe ca ma aude lumea, mi s-a zis la fel dar nu s-a prins de mine.
Sau aia "nu maica, nu face asa ca te rade lumea".
Si eu am fost invatat sa fiu omu perfect, dar n-am fost si nici nu mi-am propus.
Eram invatat sa nu fiu eu insumi ca nu le convenea la unii.
Eu am fost eu insumi.
Dar la multi se prinde educatia aia si intra in inconstient.
Si iese cu un terapeut daca iese, nu e garantat ca iese.
Mecanism de aparare era daca ai simti ca nu te mai ating parerile altora, deci invers, chiar daca in inconstient erai setata sa-ti pese.
Insa creierul stiind ca tu tolerezi totusi asta, nu a bagat mecanism de aparare.
In momentul in care stia ca nu ai putea suporta asta si ai intra in depresie, anxietete, furie, ar fi bagat ala si nu mai simteai ca e o problema.
Desi la unii nu il baga nici asa.
Păi da, pe mine m-a prins educația, și nu mă plâng sincer, adică am observat că totuși cu tăcerea și educația am ieșit și din multe peripeții în care poate, cei de la polul opus ar fi intrat ușor sau în conflicte, eu am fost ferită de astea deci a fost și un lucru bun, dar da, reprimarea și ținutul în tine, face ravagii, apoi
Ai dreptate cu gena, așa spun și psihologii, că oricât ar fi un tipar de traumă, categorii și așa mai departe, mereu o mică influență o are și gena.
Și da, merg și la psiholog de câțiva ani, dar tot nu simt că s-ar fi schimbat ceva, recunosc în schimb că mă lupt să nu mai am reacții violente acasă, dar nu-mi iese mereu, însă la aproape 30 de ani, după ce am văzut că tovarășii și neamurile nu sunt chiar ceea ce par a fi, mi-am dat seama că familia e sfântă, așa cum e ea, cu hibele ei, ca în orice familie până la urmă, dar mă lupt cât pot să nu o mai atac pe mama, săraca, dar nu pot mereu. Uneori vin, multe și nu le pot gestiona, însă acum de când cu mașina, ea mă mai salvează, mă ajută să-mi gestionez emoțiile și gândurile, oricât de dureroase ar fi, dacă merg în miez de noapte cu muzică și oarece viteză.
Și da, chiar dacă nu vreau să recunosc uneori, încă mă mai afectează părerile oamenilor, deși acum față de trecut, măcar nu mă mai las așa de influențată de ei, adică per total mă doare și azi când aud ceva negativ sau mai ales când cineva îmi spune că nu fac bine ceea ce fac, dar după ce aud părerea lor, încerc să mi revin și să decid eu ceea ce simt eu că e mai ok pentru mine.
Asa este, ti-a prins bine educatia totusi, ca are si ea partea buna.
Tinutul in tine nu e bun! Insa atat timp cat nu faci fapte penale, ca daca nu faci fapte penale n-ar conta ca nu ti in tine, prefer sa nu tin in mine si sa fac ce trebuie daca nu fac nimic penal si daca nu risc bataie de la celalalt, ca ce am de pierdut? Am de castigat ca nu imi fac mie rau, restul se rezolva.
Gena are influenta 50 %, nu mica! Psihologii nu pot zice ca are influenta destula, ca si-ar pierde meseria.
Nu ai vazut si la copii "parca e tacsu intreg", independent de educatie, de chestia aia se prinde o eventuala educatie, sau nu se prinde.
Fetele in general mostenesc caracterul tatalui, si baietii al mamelor.
Plus ca asa cum am zis, tot genetica hotaraste cum se prinde acea educatie, lucru care nu prea il zic psihologii, zic ei "o mica influenta", ca sa nu pui tu pret mai mult pe genetica si cumva sa constati ca psihologul nu prea are ce face.
Ca dovada ca la oameni diferiti aceiasi educatie prinde diferit, sau la cativa la fel, la altii nu.
Deci nu merge tearpia la tine, asta e, de aia am zis ca ma mir cum de merge in anumite cazuri, nu vedeam nici o logica ca ar merge, zic la general.
Dar tu abia la 30 ani ti-ai dat seama ca neamurile si tovarasii nu-s de baza?! Era f clar.
Mama, tata bunicii, astia-s pentru tine, in rest nu, si pe frate sau sora il doar in pix de tine de multe ori, damite neamuri si tovarasi.
Familia e ok cu hibele ei, insa sa nu sara o anumita limita.
Cu reactiile violente depinde, daca ai dreptate, e pe drept.
Depinde ce fac si ei, si reactia ta la ce fac ei, daca e proportionala sau nu e, adica daca e normal sa faci asa sau nu la ce fac ei.
Cu masina, aia nu rezolva problemele, dar e bine pe moment ca te mai relaxezi.
Cu parera oamenilor s-ar putea sa fie si genetic trasatura de caracter de te afecteaza, nu de traume psihologice, asta n-am zis pana acum.
Aia care au traume de obicei le rezolva la psiholog daca-s din traume.
Dar bine ca iti mai revii dupa ce te gandesti si auzi parerea lor.
Poate parintii tai iti tot ziceau ca nu faci bine aia si aia in copilarie, nu stiu, si te deranja parerea lor, asa ca acum pe oricine ii percepi inconstient ca pe parintii tai.
Daca nici tu nu te respecti, ce asteptari sa mai ai de la altii? Self-deprecation e una, lipsa de self-esteem e cu totul altceva.
Știu că răspunsul ăsta e unul idiot, dar e cel mai potrivit pentru ce vreau să spun :
N-o să mă înjur/blamez niciodată pe mine însumi, pentru că
1. mi se rupe de părerea celor din jur
2. mi se rupe de părerea celor din jur
3. mi se rupe de părerea celor din jur
4. mi se rupe de părerea celor din jur
Ei bine mie nu eu trăiesc intens orice părere, analizez prin filtre orice părere disec și rumeg tot
Dar am o curiozitate huge
Cum e să fii la polul acesta, al nepăsării, de părerea celorlalți?
Și altă întrebare ar fi, cum faci să te înțelegi cu ei?
Poate o să-ți fie greu să crezi, dar modul ăsta de manifestare, de a nu valida în nici un fel părerea celorlalți despre tine, îi va face pănă la urmă să te accepte exact așa cum ești.
Poate nu pe toți. Dar nu vrei să-ți fie toată populația planetară prietenă.
Dar majoritatea vor înțelege că nu există influențe exterioare asupra ta, asupra felului de a gândi și a acționa și vor ajunge să respecte asta.
Să nu înțelegi greșit.
Nu e vorba de o nepăsare față de părerea celorlalți la modul general, că nu suntem sălbatici.
E o indiferență față de părerea lor doar în ceea ce mă privește pe mine ca persoană. Pentru că nu e treaba lor. Eu nu analizez și nu cataloghez pe nimeni, nici nu accept asta la rândul meu.
Doar sunt ceea ce sunt.
Cine mă acceptă, ok. Cine nu... așa cum am mai spus. Liberul arbitru funcționează.
Inteleg principiul dar nu cred ca este o idee buna, daca tu te injuri, te scuipi, te vezi cel mai de rahat om iti vei face foarte mult rau. Ideal ar fi sa nu iti pese de parerea celorlalti dar asta nu este posibil pentru multi deci o solutie mai buna ar fi sa gasesti oameni cu o gandire sanatoasa, pozitiva, oameni care sa iti vada partile bune nu defectele si sa inveti si tu sa le vezi.
Nu stiu ce ai patit atat de rau incat ti-ai ucis mandria, copilul din tine (tu cea mica) si puterea ta de a te ridica din aceste mizerii de anturaje in care te aflii.
Pare ca mediul in care esti, oamenii de acolo...Sunt mancati de rautate, traume, furii si acum ca foamea i-a cam terminat pe ei, trece la tine.
Nu poti sa te reprimi in felul acesta si sa ramai infranta...Corpul tau se va imbolnavii, tu te vei face praf din toate punctele de vedere.
Ce varsta ai? Daca esti majora...Este timpul sa faci ceva si sa pleci, mai departe, si sa rupi contactele. Sa inveti iubirea de sine si sa inveti sa iti dai voie sa iti fie bine.
Awww! Dacă aș fi auzit vorbele astea în cabinetul psihologic m-ar fi cuprins șiroaie de lacrimi. ❤
Mulțumesc pentru vorbele frumoase.
Și da, deja am fugit din toate anturajele care m-au rănit de-a lungul vieții, dar faza este că am rămas fără prieteni și am pierdut oameni și eu chiar țin la oameni, nu spun că poate mi-i doream și stăteam cu ei și pentru feeling-ul de bine pe care mi-l ofereau, dar totuși știu că nu a fost om care să fi trecut prin viața mea, pe care la un moment dat să nu-l fi pus pe un piedestal în viața mea. Cam atât de mult i-am iubit pe oameni, funny este că pe unii încă-i mai iubesc și azi, când ei sunt bine mersi fără mine. :( Iar alții simt că nu mai pot să obțin deoarece simt că poveștile se repetă, oamenii vin ca să plece cândva. :)
Dar deja m-am obișnuit, am aflat că în viață, oricum ești singur. Și sincer când scot balanța și talerele, îmi spun că între a fugi mereu după oameni, ca la rândul lor ei să fugă de mine, mai bine îmi aleg singurătatea, unde nimeni nu are cum să te rănească și dezamăgească, dar apoi iar apare momente și când tânjesc după omuleți și mereu mă lupt cu aceste două dorințe, ambele la fel de importante.
Am sa-ti mai scriu maine...Pana atunci. Hai sa ne bucuram de Luna Plina in Leu!
Recita mantrele pe care le-am scris intr-o intrebare (daca vrei), recomandat este de minim 9 ori fiecare si pentru efecte puternice, ar fi ca fiecare mantra sa fie rostita de 108 ori. Adica fiecare propozitie in parte, insa asta ar dura cam 2 ore.
Cauta pe Youtube de asemenea meditatii de luna plina in leu, sau meditatii pentru eliberari / bullying / suferinte / dureri emotionale... Aprinde o lumanare si roaga-te daca ai etc.
Noapte buna!
Uite o meditatie buna pe care ti-o recomand pentru iertare fata de tine si cei care te-au ranit / i-ai ranit :
https://www.youtube.com/watch?v=n6SdO14fclQ (nu trebuie sa fie neaparat luni ca sa o faci cum scrie in titlu, sunt 7 meditatii pentru 7 zile dar le poti face oricand ).
Sora mai țicnită decât Rosalia
1-Nu
2 - Nu
3- Nu
Niciodată nu e bine sa te denigrezi tu pe tine însăți pentru că tu singură trebuie să ști că meriți mai mult de atât și asta nu e cel mai bun exercițiu pentru a deveni imuna! Pentru tine tu trebuie să fi ceea mai importanta persoana și să-ți spui asa eu sunt puternică, frumoasa, specială, unica și ma iubesc asa cum sunt ceea ce zic alți sunt doar vorbe goale și ei nu vor decât sa ma necăjesca ei se hrănesc cu nefericirea mea atunci eu de ce sa le fac pe plac nu mai bine zâmbesc și merg mai departe!
Whaaat?! Dragă Furtună, îmi spui să mă bat sau să încep să rap-uiesc și eu?! 
))
Nu!
De fapt, raspunsul meu venea in completatea raspunsului lui Hammurabi care sustinea ca NU TREBUIE sa dai un c*cat pe parerea celorlalti despre tine!
Dar daca esti provocata, trebuie sa actionezi pe acest stil de rap battle , sa le-o intorci in timp ce ei nu mai au de zis nimic impotriva ta! Trebuie sa-i faci constienti ca tu TE ACCEPTI asa cum esti & CA NU DAI UN C*CAT PE PAREREA LOR! Asta, ii va dezarma total! Iar tie iti va da un boost de incredere in sine!
E complet gresit sa te denigrezi in fata celorlalti, mai degraba sa-i faci constienti ca te accepti cu bune si cu rele! Gen sa le raspunzi " Asa, si? ", apoi le-o intorci! Gen, " mai aveti de spus ceva?! " Ei 
, " Asa ma gandeam si eu! "
Asculta de la minutul 3:00 incolo!
Miss Furtună ești psihoterapeutul meu nr 2 de pe TPU, știi, nu?
De fapt cum pe tine te cunosc prima, aș zice că 1 iar domnul Mossoti, 2.
E de ajuns sa te privești în oglinda și te-ai denigrat tu singura
pari a fii bună la despotcovit cai
Nu funcționează, ar trebui sa încerci tehnici de desensibilizare la un terapeut
Te-as lua la prășit dar nu cred că îți place ție
Iar ai poposit pe creanga mea?
Lasă-mă, Fantă dragă, că azi nu am chef de glumele tale.
Dacă prin prășit te referi la sensul denotativ, cel mai real sens, al termenului, atunci da am să vin. Chiar nu am mai făcut muncă fizică și agricolă din copilărie, când trăiam la țară. 
Chiar îmi e dor de o activitatea de genul.
Nu sunt glume daca mă platesti bine te calesc eu in asa fel sa devii imuna la bullying, încercăm și sado sa fii complet călită full option sa fii de neatins
Îți donez o îmbrățișare călduroasă scumpa mea și nu mai permite nimănui să te jignească, nu mai lasă capul jos in fața nimănui, adunate, eu te știam de fata puternica mă cam dezamăgești dulceață de fata care scrii romane de ne face singuri să ne dam delete la cont și la viață te pup și și grija de tine mandro draga
Tu trebuie sa-ti formezi pareri propii despre tine,nu sa te injuri si tu, incearca sa fi cel care-ti dai un sfat, o parere buna.
Care-i ultima injuratura care te-a atins?
,, du-te-n mortii tai de prost,, sa presupunem
aici tu trebuie sa ai deja o parere despre cat de prost esti, ca sa nu te atinga asa rau.
intelegi? tu trebuie sa-ti formezi pareri despre tine, nu sa te injuri si tu
1. e o teorie ok..mai ales cand o gafezi, sti ca o vei gafa, speri totusi ca va fi bine.dar cand o gafezi iti zici ce e de zis singur persoanei tale.
2. Cred ca benefica, te-ai autostimula singura, ai fii propriul tau critic, ca si cum ai avea o constiinta, cum Pinochio fiind o papusa de lemn animata de o zana magica, primind ca constiinta un greiere ce isi scria memoriile in inima sa.
3. Cred ca da, pentru toate e un inceput si un sfarsit, daca ascultam criticile oamenilor, vom zice ca au ceva cu noi, daca ne uitam in oglinda ori vorbim cu un animal si spunem ce gandim, ne auto evaluam, ne spunem ce avem pe suflet noua insumi, probabil ne-am imbarcata pe noi insine si am cauta sa ne educam singuri..suna aiurea.dar eu asa fac..cred ca sunt tampit ca scriu chestia asta.dar imi asum..sunt propriul meu stapan si nu cred ca gresesc de fac astfel de afirmatii.
4. Teoria ta e foarte buna, este un mecanism ce se declanseaza, ca si cum ai avea un al saselea simt, un inger ce iti sopteste ce ar trebui s afaci si ce nu..de exemplu : ai ganduri negre din cauza ca ai dat-o in bara si de data asta cu un baiat, in cazul meu cu o fata.te gandesti la ce nu ai facut pe placul lui si la ce ai facut tu..in prima faza dupa ce pleci de la el,traiesti cu ideea ca a fost un vis,in a doua ca te-ai indragostit si te uiti in oglinga,vorbesti singura si incerci sa te cauti spre a te rezolva,spre a te educa si a te imbunatatii pe viitor. Dar oricate aranjamente si permutari ai face,nu se pupa sampila primariei cu coada vacii. Cel mai bine e sa fii tu insuti si sa faci ce crezi tu ca e mai bine pentru tine si sufletul tau. Cine are ochi sa vada, va vede, cine are simt de mirosit, te va mirosi, si are gura, va vorbi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
