Bună,
Nu inteleg intrebarea ta, dar voi incerca sa te ajut.
Deci tu ai vreo problema care se rezolva cu psihiatrul si nu vrei sa o rezolvi? Adica iti pui sanatatea in pericol. Sa mergi la psihiatru nu trebuie sa fie o provocare, adica e vorba de sanatatea ta, iar psihiatrul nu este un obiect cu care sa te joci.
Nu vad de ce ai refuza sa te tratezi daca ai probleme.
Iar daca esti sanatos nu imi dau seama pentru ce asculti vorbele lumii.
Zi faina!
O dată m-am internat voluntar prin decizie proprie fără să îmi ceară nimeni să fac asta.
După această experiență, optez pentru b.
De ce să optezi pentru b. Ca să fii internat contra voinței tale, este nevoie sau să ai un comportament din care să rezulte în mod clar necesitatea internării dtale, pierdere totală a discernmântului, care ar conduce la situații grave pentru tine sau alte persoane. Atunci un medic poate decide o internare de urgență, pe care dta poți să o contești ulterioe, A doua modalitate este o hotărâre judecătorească care este greu de obținut de către cei ce te amenință, cu asta. Vor avea nevoie de o expertiză medicală și o comisie medicală riscă să se compromită dacă face abuzuri și malpraxis.
Daca risti sa fii internat cu forta inseamna ca oamenii au observat un comportament anormal la tine iar in acest caz e bine sa mergi chiar daca tie ti se pare ca esti perfect sanatos. Pe principiu: cand doi iti spun ca esti beat, mergi si te culci.
"Deci tu ai vreo problema care se rezolva cu psihiatrul si nu vrei sa o rezolvi?"
Nu.
"Iar daca esti sanatos nu imi dau seama pentru ce asculti vorbele lumii."
Dacă mă întreabă personal de ce nu mă duc la psihiatru ce să fac, să mă fac că nu aud? Deunăzi m-a întrebat cineva de ce nu mă duc la psihiatru că nu îmi face nimic și de aici am tras concluzia că și acea persoană crede că din cauză că îmi este frică nu mă duc la psihiatru. Aceasta nu este prima dată când sunt întrebat de ce nu mă duc la psihiatru, de-a lungul timpului au mai fost persoane care m-au întrebat de ce nu merg la psihiatru sau mi-au propus să mă ajute cu internarea și altele. Mi se oferă frecvent și insistent ajutor în acest sens iar eu îl refuz de fiecare dată, încât am ajuns să nu îi mai iau în serios. Au o convingere înrădăcinată în ei cum că eu aș avea un handicap mintal și că mă tem de psihiatru, deoarece întotdeauna am refuzat să merg la psihiatru (eu fiind sănătos). Și ei se întreabă ca și tine, plecând de la premisa că am probleme, "de ce ai refuza sa te tratezi daca ai probleme" și își dau singuri răspunsul iar de aici întrebările mele.
In primul rand, cand se discuta despre psihiatru, este vorba de niste afectiuni medicale, nu despre simple tulburari de comportament, ori depresii.
Deci, daca din antecedentele tale se recomanda un consult la un cabinet de psihiatrie, ar trebui sa te duci cu toata increderea, pentru ca ar putea fi nevoie de un simplu tratament cu suplimente care sa regleze functionarea creierului, sa nu te mai lase sa intri in anumite stari care se manifesta psihic. Indiferent despre ce boala am vorbi.
Chiar, despre ce boala vorbim?
In cazul in care rudele m-ar ameninta cu internarea involuntara, m-as duce la psihiatru, poate as sta si cateva zile internat, si as vorbi deschis cu medicii, sa vad ce inseamna treaba asta.
Refuzul poate fi o dovada de lasitate, dar mai bine zis, de lipsa de seriozitate. Daca iti spun mai multe persoane apropiate sa faci asta, ar trebui sa le asculti.
"Deci, daca din antecedentele tale se recomanda un consult la un cabinet de psihiatrie, ar trebui sa te duci cu toata increderea"
Nu am nici un antecedent de acest gen și nici un diagnostic. Nu am fost niciodată la psihiatru și nu am de ce să mă duc.
"Chiar, despre ce boala vorbim?"
Despre boala din capul unora și al altora.
"In cazul in care rudele m-ar ameninta cu internarea involuntara, m-as duce la psihiatru, poate as sta si cateva zile internat, si as vorbi deschis cu medicii, sa vad ce inseamna treaba asta."
Dacă la o amenințare reacționezi conformându-te solicitărilor persoanelor care te amenință înseamnă că ești întradevăr laș.
"Refuzul poate fi o dovada de lasitate, dar mai bine zis, de lipsa de seriozitate. Daca iti spun mai multe persoane apropiate sa faci asta, ar trebui sa le asculti."
În condițiile în care refuzul nu se acceptă refuzul este o dovadă de curaj. Să cedezi presiunilor unor persoane care îți sfidează judecata este o dovadă de lașitate.
Tu ai deja parerea ta, degeaba ai mai intrebat.
Sa stii ca dupa ce te vor alunga rudele, iti va fi mai greu.
Iar o internare cooperanta, de curiozitate, era mult mai interesanta decat una cu ajutorul spray-ului lacrimogen si a jandarmeriei, in care vei fi direct legat de pat, si bagat la sedative, fie ca esti bolnav, sau nu.
Acolo poti ajunge din "curajul" tau.
Tu nu ai nici o treaba cu civilizatia, singura ta sansa ar fi in munti, doar tu cu Martinuș. Acolo se traieste dupa curaj.
Doctorasule, zine si noua, care ti-este "problema", de necesita mersu' la psiho?
99% conteaza "problema" care n-ai specificato! Cum sa stiam in, a, te indruma daca este / nu cazu, in a bate drumu' inzadar / cu folos, la psiho
100%, se merge la psihatru, doar atunci cand esti considerat un pericol pentru societate