Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Pe o parte eram bucuros ca se termina scoala si in mintea abia asteptam sa fiu adult si sa fiu pe responsabilitatile mele, pregatit de o noua etapa, dar in acelasi timp nu voiam sa se termine, aveam sa las acolo amintirile unor ani frumosi cu peripetii diferite. Ce avea sa urmeze m-a luat pe sus cu totul, dar s-a indeplinit ce imi doream, adica o noua etapa a vietii. Anii de liceu sunt cei mai frumosi, sunt anii de formare, de maturizare, asa cum incepi, asa se vor termina, n-am realizat cand au trecut 4 ani. Tot ce imi amintesc din ultima zi e ca ne-am luat in brate toti, ne-am urat succes in viata si aia a fost, cativa mergeam din clasa in clasa unde stiam ca sunt profesorii care ne-au predat ca sa ne luam ramas-bun, ne-am pupat si imbratisat si cu ei, ne-au zis cateva cuvinte frumoase despre fiecare de acolo, sa nu ne schimbam, sa ramanem seriosi mereu si apoi am mers cu gasca sa bem ceva ca de final, asta e tot din ce imi amintesc.
Hmm, nu prea imi amintesc. Probabil ca in orice zi, putin stresat ca urmau examenele. Dar daca te referi ca este o perioada care nu o sa se mai intoarca... eh, parca am stat linistit 
Am avut mai multe sentimente de fericire ca toata lumea din jur te sarbatoreste si primesti o groaza de flori pe de alta parte durere ca se termina ceva foarte frumos si nu sti ce te asteapta dincolo de ceea ce a fost sigur pana acum in viata.
Eram in plus/razboi, am fost gonita si nu puteam simplu sa ma transfer dupa chefu unor astfel de colegi, se mai intamplase si in alte scoli
Și stresată ca era cu admiterea la facultate dar mai mult trista ca simteam ca parca nu m-am bucurat suficient de momentele din liceu. Și e greu sa te desparti de locul in care ți-ai petrecut patru ani.
De asta ai apelat tu la Dumnezeu din cauza problemelor sufletești, daca nu aveai nici o problema nu credeai tu in Dumnezeu, nu erai creștină ci o fata oarecare. Omul numai când are probleme apelează la Dumnezeu, când e pierdut. Zi că nu am dreptate?
Răspunde
Nu ai dreptate. Dumnezeu m-a chemat la El pe când eram un copil încă...pe la 12 ani. Pe atunci îmi vedeam de școală și era totul roz.
Acum am primit bucuria mântuirii, la pachet cu multă suferință, chiar dacă sună a paradox.
Dar dacă mi s-ar da la schimb toate bucuriile lumii pentru a renunța la El, sunt sigură că nu ar merita...nici dacă aș primi 1000 de lumi, nu una singură.
Ok, îmi cer scuze pentru feedback, bravo!
Bravo? Pentru ce? Dacă îs azi în picioare e meritul Lui.
Tu cum mai ești? 
E meritul tau nu al lui,așa ai vrea tu sa crezi, că mereu poți fi salvată de god dar nu e așa, o sa vezi mai târziu cum stă treaba că Dumnezeu nu o sa te mai ajute când dai Intr o trauma, depresie serioasa etc tu ai o vulnerabilitate genetica daca ceva rău se va întâmpla în viața ta e inevitabil sa scapi de ce am menționat eu,Dumnezeu nu te va mai putea salva,tot tu o vei face fiindcă ești o luptătoare. Știu că ai mai avut depresie, episod depresiv, peste asta toți trec, vorbim de depresie severa sa vad ce va face Dumnezeu pentru tine atunci...tu oricum ești expusă sa o dai din nou în depresie, anxietate, cu timpul astea se vor agrava foarte serios daca nu te schimbi. Sincer sa fiu nu cred că vei găsi un băiat care sa îți accepte principiile, te va paste singurătatea și depresia, nu acum, nu mâine, in viitorul apropiat! Nu doresc sa se întâmple asta desigur dar tu ești predispusa bolilor psihice din cauza vulnerabilității, ești o fire vulnerabilă, sensibila va fi greu.
Eu pe zi ce trece evoluez
Ai o mentalitate distructiva, eu îți spun de bine nu de rău, aceste principii îți vor cauza multe probleme sufletești, lipsuri în viața ta, tu faci cum vrei și cum simți
Mulțumesc pentru sinceritate...dar nu va fi așa, te asigur. Ce-i al meu e pus deoparte.
Da, așa ziceam și eu, și marmota învelea staniolul 
Ți am prezis viitorul nu e o sinceritate!
Glumeam
Bunny- honey -make -allways -money, beware!
Bine, Nostradamus...ce vârstă ai matale de ești așa pesimist că nu-ți vei întâlni iubirea?
Chestia e că, eu inca cred că mi o voi găsi deși staticile mă contrazic. Eu mă refeream la tine, poate la menopauză te că lovi fericirea deplină :p eu mai glumesc și serios câteodată. Eu sunt pozitiv în cazul meu, in cazul tau nu sunt fiindcă mentalitatea preistorică (principii) te va aduce in depresie mai devreme sau mai târziu. Ce mai contează, trăiește prezentul, bucură-te de fiecare clipa și zburda de fericire.
De unde știi că nu mă bucur de fiecare clipă și că nu zburd de fericire? 
Mă poți alinta cu șacalul
Fiindcă întrebările tale contrazic afirmațiile tale. Acum ești happy că vorbești cu mine, până acum, căutai fericirea
Greșești...eu sunt fericită, și când râd, și când plâng. Sunt fericită pentru că în Hristos am mântuirea...chiar dacă momentan viața mea pare un haos. Pare.
Da,chiar daca e așa cum spun eu tu tot fericită ești că ai mîntuirea
Nice!
Bine mai fata mântuită, te las, zburda de fericire in continuare
"Greșești...eu sunt fericită, și când râd, și când plâng. " Asta sună a lacrimi de crocodil paradoxal râs mai ai și tu să moară cei mai pe interes
Nici nu mă îndoiesc de fericirea mea.
Aș vrea să dau la toți o bucățică, să afle cât de dulce e Dumnezeu.
Nu, nu. păstrează pentru tine
De la tine in cozonac vreau atâta tot! Știu că acolo la voi faceți cozonaci buni și nu numai, e raiul pământesc (cred)
Da...mâncarea este foarte bună aici...dar depinde și de gospodină.
Pai și nu mă inviți și pe mine la tine? 
Știu că ești o gospodină buna, am acest feeling. Ce cadou vrei să îți aduc?
Vrei să vii în pelerinaj prin Bucovina zici?
La tine acasă e locul cel mai considerat sfânt că acolo locuiești tu, deci acolo vreau sa vin in vizita
Hai să lăsăm glumele la o parte totuși
Noapte buna!
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
