anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Vorbeam cu cineva din UK și povesteam cum am avut zile pe la 7-8 ani stăteam singur ziua cu frații mei de 5 respectiv 2 ani la vremea aceea și mai și puneam masa, adică încălzeam ceva sau foarte rar găteam ceva simplu cum ar fi o mămăligă. Mie mi s-a părut ceva normal, o poveste frumoasă aș zice, dar această persoană a fost foarte indignată, la modul "Cum se poate așa ceva?!" și zicea că la ei dacă eram prins singur acasă cu frații gătind, părinții mei intrau la pușcărie iar noi la centru de plasament.
Ce părere aveți? Mie mi se pare cam exagerat. Nu zic că ce am făcut a fost tocmai ok, pentru mine a fost, dar într-adevăr în alte situații puteau apărea probleme. Eu am fost în general o fire mai responsabilă care și-a luat rolurile în serios, plus că dacă nu ai de ales te descurci. Sunt convins că la fel ca mine au fost multe familii, în care pentru un trai decent era nevoie ca ambii părinți să meargă la muncă. Mie unul nu mi se pare nimic surprinzător.
Iar despre bone ce părere aveți? E ok când copilul ajunge să petreacă mai mult timp cu bona decât cu proprii părinți? Nu e oare asta cam problematic?

7 răspunsuri:
| Freya1 a răspuns:

Aici sunt păreri pro si contra.
Într-adevăr, asa erau vremuri pe atunci, ca si eu cu fratele meu la rândul nostru rămâneam singuri.Ba chiar pe mine cand am fost foarte mica si necesitam o grija mai mare m-au dus pe un termen destul de lung la bunici mei ca ei sa poata munci.Ne descurcam, ne-am călit, ne-am responsabilizat dar nu prea sunt de acord sa faci copii daca nu poti avea grija de ei.
Adică da, nu e nimic rau sa ajungi cu câteva ore înaintea mamei si sa iti prajesti un ou, sa iti faci o curătenie in casa etc dar nu sa va creșteri unul pe altul sau sa va uite cel de sus pe la bunici.Cu asta nu prea sunt de acord.Atunci pe vremea aia asa era,ala era mediul de trai, atata se putea castiga si nah, asa era.Dar azi, nu mai faci un copil fara sa ai o stabilitate financiară incat sa iti permiți să îl duci la o meditație sau un sport, sau sa trebuiască sa muncești atat incat sa nu poata ajunge unul dintre părinți acasa la timp sa stea cu copilul macar până este un adolescent ce pricepe ce e ok sau nu.Sau nu faci atatia copii daca nu poti sa ai grija de toti si multe altele.Este un subiect mult mai aplu din perspectiva mea.
Cu bonele nu prea sunt de acord.Sunt de acord cu o mătușă, o bunica ce sa vina pentru câteva ore sa ajute copilul ca asa este cel mai rentabil, dar nu bone.Eu una nu am putut sta nici cu vecini, ma făceam ca dorm si cand plecau fugeam de acasa.Bine eu am fost si un copil foarte anxios.

| OkoJiko63 a răspuns (pentru Freya1):

Da si asta e adevarat, dar este si posibilitatea de a sta in aceeasi casa cu bunicii, dar si cu parintii.Asa s-a intamplat si in cazul meu, parintii cu renovat casa veche si au mai adaugat in cateva camere si chiar adaugand si un etaj. Dupa ce au murit bunicii asta s-a intamplat or la varsta de 9-10 ani, a trebuit sa gatesc eu pana la 11-12 ani pana cand tata s-a pensionat pe caz de boala(hernie de disc).

| Freya1 a răspuns (pentru OkoJiko63):

Si asa nu zic nu.Doar ca e dificil pentru părinți sa stea la rândul lor cu părinți lor pentru ca e diferenta de mentalitate și sunt mai multe.
Din perspectiva mea este mult mai complicat sa iti faci o familie si sa iti crești copii cum trebuie. Poate exagerezi eu dar parerea mea asta e.

| Emma30555 a răspuns:

Erați mici și acum poate părea șocant pentru vremurile noastre dar pentru perioada puțin mai în urma era oarecum normal, copii nu era atât de supravegheați, nici părinții nu se gândeau la ce pericole ii pot pândi pe copii, acum oamenii sunt mult mai speriați și supraveghează copii poate și la vârste în care nu ar mai fi cazul sa stai cu ochii pe ei ca atunci când sunt foarte mici, dar da povestind asta acum poate soca fiindcă erai mic și aveai și grija altora mai mici, și te uimește maturitatea unui copil de 7, 8 nu neapărat ca erați lăsați singuri

| Nirvanaaa a răspuns:

Mie nu mi se pare exagerata treaba, atat timp cât stii regulile de siguranța și ești responsabil. De obicei ambii părinți sunt nevoiți sa meargă la munca, unul singur nu poate întreține familia mai ales dacă sunt mai mulți copii.
E buna o bona, dar depinde. Ea se ocupa intr-o mare parte de educație ca petrec o mare parte din timp cu ea. Dar când deja ea petrece mai mult timp cu copiii decât proprii părinți, atunci chiar e o problema.

| Anuket a răspuns:

Eu nu umblam încă la aragaz la acea vârstă.
Pe mine bona mă bătea(părinții niciodată nu au făcut-o), așa că nu încurajeaz angajarea unei bone, deși acum sunt accesibile camerele de supraveghiere.
Dacă știi cum sunt legile, îți dai seama că trebuie să fi atent la ce spui, lume critică și pripită este peste tot.
Un caz, un copil a fost învățat de la grădiniță să zică bataie la ceartă, deci când oricine îi făcea o observație, se plângea că a fost bătut. Cum e lumea, fără să audă sau să vadă ceva i-au adus pe cap protecția copilului.

| OkoJiko63 a răspuns:

Da ii adevarat oricum daca stii sa umbli cu focul ii ok din punctul meu de vedere.Eu imi faceam singur omleta deoarece mama era plecata la serviciu si tata lucra in politie. Avand bone ar fi mai usor deoarece parintii nu ar trebui sa stea cu grija la serviciu.