William Hazzlit, unul dintre cei mai dăruiți critici literari și eseiști englezi din prima jumătate a secolului XIX, scria că nimeni nu poate îndura să-și citească propria operă dacă nu uită mai întâi ce a scris, fiindcă familiaritatea naturalmente produce dispreț (familiarity naturally breeds contempt).
Și totuși am avut, acum vreo două luni, neplăcerea de a mă întâlni una dintre cele mai megalomane personalități din viața mea, de o semeție aproape ceaușistă, fiindcă și-a creat un adevărat cult al personalității local de pe urma poziției în care a fost investit. Ar putea scrie cineva o biografie ironică a sa, intitulată "Venea un geniu pe Siret" (cred că aș putea chiar eu să o scriu, din păcate). Somitatea respectivă ne-a binecuvântat cu prezența-i la o festivitate de premiere, ocazie cu care ni s-a pus o înregistrare a poeziilor lui cântate (toți semi-analfabeții se cred astăzi poeți) pe care a trebuit să o auzim *în continuu* timp de o oră. La finalul întregii șarade mă durea capul și încă n-am reușit să-mi șterg versurile acelea penibile din memorie.
Întrebarea mea este, în schimb, cum poți deveni atât de megaloman? Și de ce Hazzlit metafizicianul s-a înșelat atât de râu?

Suntem oameni, deci nu suntem perfecti, toti gresim, important este sa ne dam seama ca am gresit inainte de a muri...
Iti dau si eu un exemplu: am intalnit pe Facebook o doamna care-si scria gandurile fanteziste de dragoste in versuri cu forma de poezie, dar nu avea nici cea mai mica legatura cu poezia, si primea o gramada de like-uri si comentarii ca: cea mai frumoasa poezie! Iar eu am ras si am zis ca aceste strofe chiar daca arata ca o poezie nu au nici cea mai mica legatura cu poezia! Autoarea s-a luat de mine ca cine sunt eu s-o judec? ca habar nu am de poezii si o invat pe ea cand ea scrie poezii pe FB de ani buni in care a primit mii de vizualizari si like-uri? mi-a zis sa-i dau un exemplu de poezie scrisa de mine daca ma cred mai istet! Am zis ca nu-s istet dar am invatat la scoala ca poezia trebuie sa contina cuvinte cu rime. a ras de mine si mi-a zis ca rimele nu sunt obligatorii! Orice gand frumos scris in strofe se poate chema poezie! Iar am ras dar din pacate multi au apreciat parerea ei dar erau de varsta a 3-a, probabil niciunul nu avea mai mult de 4 clase de unde sa stie ei cum sta treaba cu poeziile.
Asa ca nu te mira, analfabeti sunt peste tot iar cand ii intalnesti nu mai scapi de ei...