Acum cateva luni am cunoscut un baiat pe care la inceput pot sa spun ca nu-l suportam si nu mai stiam cum sa scap de el,insa cu timpul am ajuns sa tin la el (probabil si pentru ca mi-a fost alaturi desi l-am respins si i-am fost si eu alaturi la randul meu). In ultima luna ne certam zilnic,insa fiecare cearta incepea fie de la gelozia lui sau a mea,fie de la chestii minore (prostesti),iar dupa fiecare cearta imi demonstra cumva in vreun fel ca tine la mine si ca desi exagereaza uneori cu anumite lucruri ii pare rau si regreta. Pana aici totul bine, vorbeam zilnic cu orele la telefon, sms o gramada, ne vedeam odata la 2 zile(daca nu chiar zilnic). Problema este ca ai lui sunt desparititi,iar el a plecat la tatal lui,in Anglia pana la vara sau chiar la toamna ( nici el nu stie sigur). Este acolo de cateva zile si vorbim foarte,foarte rar si chiar super putin,asa ca el mi-a zis ca ar fi mai bine sa ne despartim acum cat ne mai intelegem bine,caci in curand o sa apara certurile si nu o sa fie certuri ca cele obisnuite datorita distanteii mari dintre noi.Mi-a zis ca o sa ne certam din cauza geloziei lui,deoarece el este o fire posesiva,ii place sa stie unde sunt,cu cine sunt, ce fac, chestii de genul si el isi imagineaza tot timpul ca vorbesc cu alti baieti pentru ca a intrat odata pe facebookul meu si chiar si prin telefon a vazut niste conversatii cu niste baieti. Baieti cu care sunt doar AMICA sau colega, insa el se supara oricum si nu intelege ca nu am cum sa nu mai vb cu absolut niciun baiat si ca am renuntat sa vb cu multi baieti de cand sunt cu el intr-o relatie. Este o fire incapatanata de fel si nu stiu cum as putea sa-l fac sa aiba incredere in mine cat timp este plecat date fiind conditiile in care vorbim relativ rar fata de cum vorbeam inainte de plecare. Voi ce ma sfatuiti sa fac? Funda celui care chiar ma ajuta cu un raspuns :*
P.S. : Eu anul acesta fac 18ani, iar el face 21, daca conteaza asta la ceva.

Pentru 21 de ani,ar fi trebuit sa fie ceva mai matur,sincer...
Inteleg ca te supara neincrederea lui si "dezertarea" din relatia voastra posibil sa o consideri chiar o lasitate din partea lui,adica decat sa se straduie sa intretina relatia,da bir cu fugitii ca sa nu sufere...da,e cam egoist.
Dar aici intervine capacitatea ta sa-i insufli increderea pe care nu o are.
Asa ca ii vei declara ca daca tot vrea sa va despartiti,sa ti-o spuna privindu-te in ochi,tu nu ai de gand sa accepti sa te desparti virtual,asta-i primul pas.
Daca vrea sa se desparta,sa se desparta singur,tu nu te desparti.
Si,in fiecare zi,ii lasi off line... orice!
Muzica,ganduri,emoticoane,ce simti si crezi tu,pentru ca desi plecat,desi departe,el continua sa fie prezent in mintea si sufletul tau,lui ai vrea sa-i spui ce vezi,cum te simti,ce s-a intamplat,totul!
Chiar daca e off line,la un moment dat va intra si va gasi tot ce i-ai lasat si asta zilnic!
Vorbeste-i ca si cum ar fi peste drum,vorbeste-i mereu.
Si lasa-l sa creada ce vrea,tu asa simti si asa faci.
Vei vedea ca insistenta ta va avea un rezultat bun,situatia se va linisti la un moment dat si el poate ca va deveni mai increzator.
Evita cu incapatanare certurile,cum cauta sa scoata la iveala vreo intrebare dificila,gaseste-ti de lucru sau iesi de la calculator,nu da curs nici unui gand negativ si nu-l lasa nici pe el s-o faca.
Raspunde-i apoi,off line,frumos si curat,ca greseste si il orbeste gelozia.
Si,in felul asta,relatia voastra,in toamna,va fi la fel de buna ca acum,poate chiar mai buna.
Distanta,desi exista si e un fapt real,poate sa uneasca oamenii mult mai mult decat crezi,ajunge sa vrei cu incapatanare sa ramai langa omul iubit.

Nu m-am gandit nici o clipa sa-ti ofer solutia unei despartiri,pentru ca relatia voastra nu e terminata,buna sau rea,chinuitoare sau nu, voi deocamdata, traiti unul in sufletul celuilalt si inca nu-i cazul sa plecati.

Asa ca, iubiti-va, chiar si la distanta.
Totul e posibil!