Buna 
Am o problema mai complicata si scriu aici, deoarece nu mai stiu cui sa cer ajutorul. De curand am incheiat o relatie de 3 ani fiind saula de cearta, injuraturi, indierenta si infidelitate. La doar cateva saptamani dupa, am cunoscut un tip prin intermediul unor prieteni comuni si iesind aproape zilnic impreuna m-am atasat foarte mult de el, am ajuns sa am incredere si anumite sentimente fata de el.Imi spusese de mai multe ori ca ma place, insa imi era teama de o noua relatie, plus ca inca aveam sentimente pentru fostul. Ma intrebam daca inca il mai iubesc doar pentru ca a fost primul si singurul cu care m-am culcat, daca ar trebui sa ii mai dau o sansa sau sa trec peste. Pe fiecare zi simteam ca ma indragostesc de X si ca nu mai simt nimic pentru fostul, am hotarat sa beau putin si sa ii spun tot ce simt profitand ca si el era beat si mi-ar spune adevarul mai usor. Dupa ce i-am marturisit ca il plac, mi-a spus ca ar vrea sa fim impreuna doar ca ii e frica sa nu ma piarda ca prietena, ca si el ma place mult, dar e complicat (A mers cu o masina care avea numere expirate si risca intre 1-5 ani inchisoare, insa nu e nimic sigur si nu stie cand ii vor spune ce s-a hotarat). Dupa ce am vorbit mai multe, mi-a spus ca el e dispus sa ristam si sa fim impreuna. Dupa ce am mai baut putin ne-am dus la un prieten comun acasa, era aproape dimineata, nu mai gandeam limpede si am zis ca cel mai bine ar fi sa dorm, cand m-am trezit cu el in pat.In momentul ala a inceput sa ma sarute si desi mi-era teama, m-am lasat purtata de val si m-am culcat cu el. Abia dimineata am realizat tot ce se intamplase in acea noapte si faptul ca si-a dat drumul in mine. El cand s-a trezit nu isi amintea nimic, iar eu eram tot mai speriata si nu stiam cum sa abordez situatia. Am plecat spre casa, iar pe drum m-a sunat sa imi spuna ca si-a amintit ce s-a intamplat, insa nu si faptul ca eram impreuna (ironic, nu?!) Urmatoarea zi ne-am vazut ca sa vorbim si am hotarat ca cel mai bine ar fi sa ramanem o perioada prieteni si sa asteptam verdicul de la tribunal. Si intrebarea era ce se va intampla daca raman gravida? Eu avand 19 ani, abia am intrat la facultate, iar el 25, cu un loc de munca stabil, amandoi ne dorim un copil, dar nu asa...nu acum. Pentru el totul pare foarte simplu : (Daca ramai gravida, te iau de nevasta, te muti la mine sau eu la tine, eventual plecam in strainatate sa muncim, facem casa si copilul o sa fie fericit si iubit de toata lumea.) Dar pentru mine nu, eu am alte asteptari de la viata, vreau sa termin facultatea, sa am un loc de munca stabil si un salariu cu care sa imi pot intretine copilul, vreau un barbat alaturi pe care sa ma pot baza si care sa ma iubeasca, iar momentan nu am nimic din astea.Toata viata le-am judecat,le-am urat din tot sufletul pe cele care fac avort,dar in situatia asta, mi-e greu sa cred ca ar exista alta solutie...
Colac peste pupaza, de o saptamana ma cauta si fostul si insista ca vrea sa ne impacam si ca ma iubeste, ca a realizat ca a gresit si vrea sa se schimbe...dar eu, nu pot sa il mai cred, am suferit mult langa el si nu mai vreau sa repet greseala de a ma intoarce la trecut, mai ales acum ca nu il mai iubesc. Mi se rupe sufleul cand il vad, dar nu mai vreau o relatie cu el si nu stiu cum sa il fac sa inteleaga asta.
Stiu ca e o situatie dificila in care m-am bagat singura din inconstienta si prostie. Recunosc, n-am gandit inainte sa acctionez si acum sunt disperata. Nu regret nimic din ce s-a intamplat, doar faptul ca e posibil ca un copil sa plateasca pentru greselile mele. Va rog, orice sfat imi poate fii de folos, sunt constienta ca trebuie sa iau o decize cat mai rapid, de aceea am speranta ca cineva cu mai multa experienta ma poate ajuta. Multumesc mult.
Am o problema mai complicata si scriu aici, deoarece nu mai stiu cui sa cer ajutorul. De curand am incheiat o relatie de 3 ani fiind saula de cearta, injuraturi, indierenta si infidelitate. La doar cateva saptamani dupa, am cunoscut un tip prin intermediul unor prieteni comuni si iesind aproape zilnic impreuna m-am atasat foarte mult de el, am ajuns sa am incredere si anumite sentimente fata de el.Imi spusese de mai multe ori ca ma place, insa imi era teama de o noua relatie, plus ca inca aveam sentimente pentru fostul. Ma intrebam daca inca il mai iubesc doar pentru ca a fost primul si singurul cu care m-am culcat, daca ar trebui sa ii mai dau o sansa sau sa trec peste. Pe fiecare zi simteam ca ma indragostesc de X si ca nu mai simt nimic pentru fostul, am hotarat sa beau putin si sa ii spun tot ce simt profitand ca si el era beat si mi-ar spune adevarul mai usor. Dupa ce i-am marturisit ca il plac, mi-a spus ca ar vrea sa fim impreuna doar ca ii e frica sa nu ma piarda ca prietena, ca si el ma place mult, dar e complicat (A mers cu o masina care avea numere expirate si risca intre 1-5 ani inchisoare, insa nu e nimic sigur si nu stie cand ii vor spune ce s-a hotarat). Dupa ce am vorbit mai multe, mi-a spus ca el e dispus sa ristam si sa fim impreuna. Dupa ce am mai baut putin ne-am dus la un prieten comun acasa, era aproape dimineata, nu mai gandeam limpede si am zis ca cel mai bine ar fi sa dorm, cand m-am trezit cu el in pat.In momentul ala a inceput sa ma sarute si desi mi-era teama, m-am lasat purtata de val si m-am culcat cu el. Abia dimineata am realizat tot ce se intamplase in acea noapte si faptul ca si-a dat drumul in mine. El cand s-a trezit nu isi amintea nimic, iar eu eram tot mai speriata si nu stiam cum sa abordez situatia. Am plecat spre casa, iar pe drum m-a sunat sa imi spuna ca si-a amintit ce s-a intamplat, insa nu si faptul ca eram impreuna (ironic, nu?!) Urmatoarea zi ne-am vazut ca sa vorbim si am hotarat ca cel mai bine ar fi sa ramanem o perioada prieteni si sa asteptam verdicul de la tribunal. Si intrebarea era ce se va intampla daca raman gravida? Eu avand 19 ani, abia am intrat la facultate, iar el 25, cu un loc de munca stabil, amandoi ne dorim un copil, dar nu asa...nu acum. Pentru el totul pare foarte simplu : (Daca ramai gravida, te iau de nevasta, te muti la mine sau eu la tine, eventual plecam in strainatate sa muncim, facem casa si copilul o sa fie fericit si iubit de toata lumea.) Dar pentru mine nu, eu am alte asteptari de la viata, vreau sa termin facultatea, sa am un loc de munca stabil si un salariu cu care sa imi pot intretine copilul, vreau un barbat alaturi pe care sa ma pot baza si care sa ma iubeasca, iar momentan nu am nimic din astea.Toata viata le-am judecat,le-am urat din tot sufletul pe cele care fac avort,dar in situatia asta, mi-e greu sa cred ca ar exista alta solutie... 
Ordonare:
După relevanţă
Un eventual copil in acest moment ti-ar putea compromite in mod ireversibil visele tale de a termina cu brio o facultate si astfel sa devii o persoana libera, independenta d.p.d.v. financiar cat si la egalitate in fata unor eventuale si posibile sentimente de "superioritati" ale unui viitor sot probabil licentiat. Consider ca am spus tot si intr-un mod cat se poate de explicit intr-o astfel de situatie ca si cea a ta in acest moment. Reintoarcerea langa unul care nu te-a apreciat ba din contra te-a injosit, ar reprezenta de asemenea o greseala greu de inteles si probabil si fatala. Multa sanatate!
Răspunde
Iti asumi greselile si mergi inainte cu capul susnu-ti omora colpilu fiindca dupa ani si ani o sa suferi dupa el cumplit, chiar daca nu l-ai vazut ori cunoscut si nu trece.iti spun ca barbat, care trece prin asa ceva si care are trei copii.primul nu-si va schimba purtarea fiindca,nu inveti calul batran la ham si viata a demonstrat ca asemenea schimbari nu se produc instantaneu,ori nu se produc deloc. orice om apreciaza ce a pierdut dupa ce nu mai are acel ceva, dar nu se va schimba.un copil nu e o povara, indiferent ce vei face.e chiar simplu, iar viata si timpul le rezolva pe toate, fiindca toate au un rost.
Iti asumi greselile si mergi inainte cu capul sus nu-ti omora copilu fiindca dupa ani si ani o sa suferi dupa el cumplit, chiar daca nu l-ai vazut ori cunoscut si nu trece.iti spun ca barbat, care trece prin asa ceva si care are trei copii.primul nu-si va schimba purtarea fiindca,nu inveti calul batran la ham si viata a demonstrat ca asemenea schimbari nu se produc instantaneu,ori nu se produc deloc. orice om apreciaza ce a pierdut dupa ce nu mai are acel ceva, dar nu se va schimba.un copil nu e o povara, indiferent ce vei face.e chiar simplu, iar viata si timpul le rezolva pe toate, fiindca toate au un rost.
Daca te simti pregatita sa ai un copil si ai si sprijinul tatalui.....il poti face, sunt atatea femei care ii fac si mai devreme, chiar eu cunoscand un caz de mama la 16 ani.Acum copilul este in regula si nu a trecut prin dificultati financiare. Daca ai spus ca barbatul are un salariu stabil iar tu o facultate, poti lucra intr-un domeniu mai slab cotat: vanzatoare, femeie de servici, sofer...ce iti place mai mult dar sa speram ca doar pentru o perioada.
In caz ca nu te simti pregatita desigur poti face avort, decât sa dai viata unei fiinte care va avea de suferit din cauza ca nu ii poti face pe plac financiar.
Oricum succes!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
