| WXW a întrebat:

Simt ca nu mai pot, am 22 de ani (dau spre 23), in urma cu mai mult de jumatate de an am avut o relatie de 8 luni, dar in timpul relatiei eu sufeream de tulbulare bipolara, cu un an inainte incepusem tratamentul. In timpul relatiei, ba ma comportam frumos, ba urat, nu puteam sa imi controlez starile, desi am fost doar 8 luni impreuna am facut o gramada de lucuri, am ajuns sa facem si baie impreuna. In fine, de multe ori am vrut sa ma despart de ea, nu reuseam sa simt ceva pentru ea, nu simteam nevoia de a vorbi cu ea, ea era foarte posesiva, mereu imi punea nervii la incercare, uneori simteam ca o iau razna de tot, in cele din urma ea a renuntat la mine, fix in momentul in care si eu aveam acelasi ganduri, dar faptul ca a renuntat la mine ignorandu-ma total m-a afectat ( ea avea 17 ani ) extrem de mult, am fost nevoit sa merg din nou la psiholog si iar tratamet si asa mai departe, am mai incercat sa am o relatie dar nu a mers nimic, nu m-am putut abtine sa nu o urmaresc pe retelele sociale, intre timp si-a pus poza cu altul, am observat ca il stiu si parintii ei, de mine nu stiau cum arat (doar numele si ca eram student pe atunci) si nu avea poze pe Facebook, doar pe Instagram. Recunosc ca m-a afectat momentul in care am vazut pozele, asa am renuntat sub orice forma sa o mai "urmaresc" si mai am momente cand ma gandesc cum ar fi fost daca nu stiu ce si imi intorc toate gandurile in cap, nu sunt priceput la fete din ce cred, nu am avut succes in dragoste ca sa zic asa, am plans dupa fete, am suferit, simt ca am pierdut cea mai mare sansa. Urma sa ne mutam in alt oras cand incepea ea facultatea, acum doar gandul ca o sa se mute cu ala ma intristeaza, cand eram eu cu ea era o fata asa timida la locul ei, de la tara, nici nu stia sa isi dea mustata jos, pana i-am explicat eu ca asa fac fetele, era mai bleguta si mereu trebuia sa ii explic lucuri care erau destul de neinsemnate, dar spre sfarsit nu am putut sa ii fiu alaturi, ma indepartasem de ea, ma cauta foarte des, era stresanta, eram mereu intr-o stare proasta, nu aveam prieteni, preferam sa stau in casa decat sa ma vad cu ea sau sa avem relatii intime. Nu imi pot scoate din cap regretul ca am avut-o si am pierdut-o din cauza ca aveam ce aveam, acum cand incerc sa fiu cu alta fata nu reusesc, ma lasa balta, din cauza fotei relatii m-am inmuiat foarte mult, inainte nu eram asa, ce as putea face?

3 răspunsuri:
| zăGhost a răspuns:

Avand in vedere circumstantele, tulburare a ta, sunt de parere ca ai nevoie de o persoana echilibrata care sa piata face fata, nu de o fetita care nu poate accepta ca starile depressive sau maniacal ale partenerului sunt date de o problema. Probabil te mai gandesti la ea fiindca inca nu ai gasit ceva mai bun. Incearca sa nu ramai fixat pe trecut, pierzi multe oportunitati din prezent.

| Violleta2022 a răspuns:

Tu-ti induci stres si stari nasolae doar pentru ca o urmaresti pe fosta pe toate site-urile de socializare!
Da-i pace mai omule, ca nu-i treaba ta ce face fata aia, cu cine se culca, unde merge samd.
Ia o pauza de la urmarit si traieste-ti viata!
Blocheaz-o si uita de ea!
"Fostele", sa fie trecut la "timpul trecut si terminat", care in veci nu se va mai repeta sau schimba.

| sofisis a răspuns:

In primul rand eu m-as concentra pe tulburarea bipolara.
Apoi sa incerci sa nu mai compari oamenii si relatiile. Lucururile nu se intampla niciodata de doua ori la fel. Tu nu ai vrut o pe aceasta fata decat dupa ce nu ai mai avut o. Clasic. Nu esti nici primul, nici ultimul.
E normal sa te inmoi. E normal sa devii mai permisiv. Asta inseamna maturitate, nu te mai sacaie chiar toate prostiile.