| Anutzaaaaaaaaaaaaaaa a întrebat:

Buna TPU! Acum doua saptamani am iesit dintr-o relatie de aproape 4 ani.
Am stat mutata aproximativ 2 ani in Anglia si am trecut prin foarte multe incercari deoarece a durat ceva timp pana mi-am gasit locul de munca si el facea mereu presiuni asupra mea, cumva ma invinovatea si ma impingea pe la spate sa imi gasesc un job, altfel spunea ca pot sa plec inapoi in tara pentru ca acolo nu aveam ce face. Inteleg ideea de pe o parte, in Anglia traiul este greu, dar totusi, modul in care proceda el nu mi se parea deloc firesc. De-a lungul timpului am intampinat foarte multe neintelegeri, chiar daca eu intre timp mi-am gasit un loc de munca. De foarte multe ori realizam ca nu ne potrivim deloc din mai multe puncte de vedere. Daca ne certam el facea mereu in asa fel incat sa aiba EL dreptate. Si de cele mai multe ori adormeam certati, eu plangand, el pur si simplu intorcandu-se cu spatele la mine fara ca macar sa incerce sa ma calmeze. Eu trebuia sa imi cer scuze chiar si atunci cand poate el era cel vinovat.
Cu timpul am inceput sa ma obisnuiesc cu astfel de comportamente, am zis ca mai las de la mine, cumva incercam sa ma mint ca e ceva normal. Eram practic dependenta de el, ii iertam orice greseala pe care el o facea. Nu spun ca eu am fost o sfanta, insa atunci cand greseam cu ceva, imi recunoasteam vina si incercam sa fac sa fie totul ok.
La un moment dat lucrurile pareau sa mearga intre noi. Eu imi gasisem alt job, la un depozit de flori, era totul stabil si eram fericita pentru asta, chiar imi placea. Acolo am cunoscut un baiat de origine spaniola si m-am luat in vorba cu el deoarece mie inca de mica imi place aceasta limba si nu numai din acest motiv, dar avand in vedere ca nu cunosteam pe nimeni, am incercam sa imi fac prieteni. Pe zi ce trecea deveneam din ce in ce mai apropiati, mi se parea un baiat atat de special si se comporta foarte frumos cu toata lumea si in special cu mine, era o chimie intre noi practic. Se vedea cu ochiul liber ca ceva se intampla pentru ca toti colegii nostri de la munca incepeau sa observe asta. Lucrurile tot inaintau, pana cand ne-am trezit amandoi indragostiti unul de celalalt. Povestea noastra a fost una ce numai in filme se poate intalni. Nici unul dintre noi nu s-a putut controla; eu desi aveam prieten (si el stia lucrul acesta, ba chiar la inceput a incercat sa fie doar prieten cu mine din respect pentru ca eu aveam o relatie) s-a intamplat ca eu si cu spaniolul sa ne sarutam si lucrurile au recidivat spre ceva si mai serios. Da, am avut relatii intime. Si nu stiu cum sa spun, insa in acele momente nu imi pasa de nimeni si de nimic, baiatul acesta ma facea sa ma simt atat de fericita si protejata langa el, incat atunci cand eram impreuna, orice altceva in jurul nostru disparea.
La un momentan dat, dupa ce aveam aproape 2 luni de munca fostul meu prieten a zis ca mergem in Romania in vacanta, asa ca am ales o data si am mers la agentie sa fac adeverinta de concediu. Mi-a aprobat-o (desi eram in stres deoarece aveam practic numai 2 luni de munca si era putin probabil sa accepte). Insa s-a rezolvat. A doua zi, am primit mesaj de la el ca nu mai plecam pe acea data, ci cu o saptamana mai mult. Dupa ce eu deja rezolvasem la agentie el schimbase singur, de capul lui data plecarii si intoarcerii. Ne-am certat foarte tare pe tema aceasta, el zicea ca nu e nimic, ca imi pot gasi alt job, ca nu e capat de lume. Cumva se comporta ca un copil. Eu aveam totusi un job si voiam sa fiu responsabila, insa pentru el totul parea un joc. In fine, a venit ziua plecarii in Romania, 2 saptamani nu ne-am vazut deoarece am incercat sa stau o perioada departe de el, sa vad daca o sa mi se faca dor si mai ales ca incercam sa imi dau seama daca trebuie sa continui cu el sau daca sa imi ascult inima si sa incep o poveste cu spaniolul.
Ideea este ca fostul meu a vazut mesaje cu spaniolul si am pus capat relatiei deoarece i-am marturisit ca m-am indragostit. Mi-a fost foarte greu sa trec prin aceste momente, nici acum nu sunt bine in totalitate pentru ca va dati seama. Am trait aproape 4 ani cu acest om si desi am avut mai multe momente de cearta impreuna, am tinut la el foarte mult (desi am facut ce am facut...) Momentan sunt in Romania si doresc sa ma mut cu spaniolul (in tot acest timp el a fost alaturi de mine), insa mama mea nu accepta deloc situatia. Ea este fixata pe fostul, il vede pur si simplu perfect. Ideea e ca mie niciodata nu mi-a placut sa imi spal rufele in public. Daca aveam o problema in relatie, nu fugeam la mama sa ma plang si chestii de genul. Tocmai din motivul ca mama nu stia ce s-a intamplat de-a lungul timpului intre noi, spune ca a fost un baiat foarte bun.
Mama nu il accepta pe actualul pentru ca nu il cunoaste (problema e ca nici nu vrea sa il cunoasca pentru ca e de alta religie, alta nationalitate, mama mea este foarte rasista). Mai pe scurt, a spus ca daca plec cu el, cu ea nu mai am ce sa discut, deci cumva ma pune sa aleg intre el sau ea.
Dupa parerea mea, o persoana alege ceea ce este mai bine pentru ea. Am 21 de ani, nu sunt foarte trecuta prin viata ca sa zic asa, insa sustin faptul ca sunt destul de matura incat sa pot lua propriile decizii si sa aleg ceea ce ma face pe mine fericita. Voi ce parere aveti?

Răspuns Câştigător
| Violleta2022 a răspuns:

Urmeaza-ti inima ca-i viata ta, nu a mamei tale.
mama ta pare sa fie o femeie egoista care se gandeste numai la ce doreste ea si la propria ei placere, dar in cazul de fata, nu are nici un drept sa-ti impuna acest lucru si nici sa te santajeze, cum deja procedeaza.
Am avut un prieten inca din liceu, cu care am fost 3 ani de zile intr-o relatie f frumoasa. Parintii se cunoasteau deja, toti credeau ca suntem sortiti unul altuia. Multa vreme nu am stiu ca el era gelos, pentru ca se controla si se ascundea foarte bine, dar la o petrecere chiar cu prietenii lui si-a dat arama pe fata si a facut o criza de gelozie, doar pentru ca am dansat cu un prieten de al lui, desii chiar el acceptase cand acela i-a cerut voie.
Cu ani in urma am vazut cum verisoara mea a fost batuta frecvent si uneori bestial de sotul ei, cand il apucau crizele de gelozie. Ei bine, mi-am jurat mie insami ca nu ma voi casatorii niciodata cu un barbat gelos.
Dupa cum spuneam, dupa 3 ani de relatie cand toata lumea stia cat ne iubim, am anuntat ca am rupt legatura. Degeaba am spus alor mei de criza lui de gelozie si de urletele si ridicatul mainii asupra mea (chiar daca nu a apucat sa ma loveasca), ca nu l-am mai vrut si pace.
Nici nu-ti imaginzi ce a urmat, mama mea plangea si ma implora sa ne impacam, maica-sa imi trimitea flori si imi tinea calea ca sa ma implore sa-l iert, el la fel, dar nu am vrut nici in ruptul capului si ne-am departit defintiv.
Doar 3 luni dupa despartirea de fostul prieten, am intalnit un alt baiat, de care m-am indargostit lulea si am decis sa ne casatorim dupa 6 luni de relatie.
Am o casnicie fericita, suntem impreuna de peste treizeci de ani si avem 2 copii. Nu regret nici o secunda ca nu m-am maritat cu fostul iubit, fiindca viata mi-a daruit un om minunat, cu care nu mi-as concepe ziua de maine fara el.

Sfatul meu este: urmeaza-ti inima si du-te dupa omul care iti este drag si inima ta bate.
Spune-i mamei tale cu respect si hotarata, ca-i apreciezi sfaturile dar ca deciziile tale de viata si viitor preferi sa le iei singura, decat sa ai regrete toata viata.
Egoismul parintilor si manipularea sau santajul lor, duc uneori la distrugerea fericirii copiilor lor.

12 răspunsuri:
| Ronnix a răspuns:

Daca erai indragostita de spaniol, trebuia sa inchei relatia curenta. Simplu. Consider ca nu ai actionat corespunzator si ca il folosesti pe spaniol ca rezerva. Nasol...

| Mopmop a răspuns:

Greseala mare sa cauti o relatie la locul de munca. In fine, asta e alt subiect.
Revenind, cat timp ai stat efectiv cu primul partener sub acelasi acoperis?

| Anutzaaaaaaaaaaaaaaa explică (pentru Mopmop):

Aproximativ 2 ani de zile

| Mopmop a răspuns (pentru Anutzaaaaaaaaaaaaaaa):

Ca sa intelegi de la inceput ceva. Viata in doi poate fi grea si in UK si oriunde pe pamantul asta. Ideea e ca un cuplu sa traga intr-o singura directie amandoi. Asta presupune COMUNICARE, INTELEGERE SI RESPECT. Din cate am citit eu din cele scrise de tine nu prea a fost asta intre voi.
Daca imi permiti un sfat...trece ambele relatii la experiente si cauta-ti o alta relatie.
Stabileste niste principii pe care sa le urmezi in viitor...incearca sa aplici tot ce e bun invatat pana acum.

Răspuns utilizator avertizat
Răspuns utilizator avertizat
| Adolf8 a răspuns:

Sincer îmi pare rău prin ce ai trecut, părerea mea este dacă un bărbat câștigă bine femeia lui să fie în al9lea cer, doar după voința ei să lucreze, însă românii sunt mereu axați pe banii, iar chesti cu băiatul spaniol, pare să fie o greșeală din partea lui ca bărbat. Dacă ai respect respingi frumusețea ce te înconjoară, dar oamenii din orice nație ar face parte, profită urât cu nepăsare. Un om educat niciodată nu își va insela partenerul/ partenera până când nu încheie o relație. Îți propun să te fixezi pe educația ta personală, și să începi studii noi, o facultate, orice, un om educat ia decizi corecte! Mama este sufletul și inima noastră, ascultă de ea cât timp trăiește, doar sfaturi bune primim! Dacă ea nu era nici tu nu ai fi fost așa cum esti azi, frumoasă, curată, educată să vorbești frumos. Etc.