am o intrebare pe care nu stiu unde so incadrez.E ceva mai complicata! Sunt baiat 15 ani la liceu o viata minunata doar ca mia sucit mintile o fata ...de 12 ani am stat 3 luni impreuna dupa care ne-am despartit de gura lumi, iar acuma am incercat sa tinem secret chiar si de parinti iar ai mei s-au suparat cand au aflat si cred ca din cauza asta am inceput sa-mi schimb parerea despre relatia asta! O iubesc mult dar parca nu mai vreau sa fiu cu ea nu ma inteleg nici eu pe mn.Am avut de cateva ori discutia asta dar cand o vedeam cu ochisorii ei in lacrimi mi se rupea inima.Ce sa fac? Va rog, cu cea mai mare placere dau funda

E normal ca familia sa reactioneze negativ la aflarea vestii ca tu, la 15 ani, ai o relatie cu o fata de 12 ani,sunteti amandoi niste copii,fara suparare.
Pe undeva intelegi si tu cat de nepotrivita este aceasta relatie,de aici contradictia care exista in tine,inima iti spune sa continui,creierul iti comanda sa incetezi si tu nu stii ce sa faci!
Pot sa-ti spun ca relatiile la varste fragede nu sunt facute sa dainuie pe veci,de fapt,nici mai tarziu nu poti fi sigur.
Ca sa reusesti,totusi, sa-ti continui viata, luati amandoi o pauza.
Daca ceea ce va leaga va exista si peste un an, atunci sunteti mai maturi decat au crezut cu totii si inseamna ca ei au gresit si voi doi aveti dreptate.
Daca nu rezista, se va confirma prevederea parintilor tai si nu are sens sa continui.
Nu ai vreun motiv sa incerci sa lupti la 15 ani "in numele iubirii", ai timp o viata pentru asta, la 18, la 25 si la 45 de ani.
Si ea la fel!
Daca sentimentele voastre sunt reale,vor exista si peste un an si peste doi si peste cinci, acum insa, e prea devreme si parintii au dreptate!
Asculta-i si oricate lacrimi ar varsa ea, explica-i ca e o incercare prin care trebuie sa treceti.
Si veti avea o viata in fata sa va tot iubiti.
Nu e un refuz sau o despartire, e doar o amanare.
Ai inteles.