Sunt foarte îndrăgostită de un baiat. Suntem intr-o relatie de 1 an si jumătate. Eu am 20 de ani, el 35.
Problema este ca ma simt obsedata de el. Ma gandesc aproape tot timpul la el, incerc sa ma stapanesc, sa imi gasesc alte preocupari, ba ma apuc de invatat pentru facultate, ba ies in oras cu prietenii, dar mintea imi zboara doar la el. Problema este ca nu vreau sa par disperata dupa el, el a observat ca ma țin dupa el, ca il sun de 4-5 ori pe zi, ca il intreb tot timpul ce face, unde este, cu cine este si daca vad ca este intr-o cafenea fara mine ma enervez. Pur si simplu cred ca fara motiv, dar ma enerveaza ideea ca petrecem putin timp impreuna si am impresia ca sta prea mult cu prietenii lui. El in schimb, ma suna de 2-3 ori pe zi, mai mult ma suna cand vrea sa ma verifice, gen cand nu il caut eu se întreabă ce fac, de ce nu il caut, ca nu ma mai gândesc la el, si ma tachinează din orice.
Ma enervez foarte usor si el știe ca il iubesc foarte mult pentru ca am momente cand pur si simplu plâng in fata lui din motive banale. Nu știu ce sa fac, creierul imi spune ca nu e bine ce fac, dar inima parca nu asculta. Stiu ca si el tine la mine, dar uneori parca ma trateaza ca pe un copil si imi spune sa nu mai exagerez, ii spun mereu ca-l iubesc si el zice sa nu mai ii spun, ci sa-i arat, dar am facut tot ce imi sta in putinta sa-i demonstez. Zice ca ma prefac, ca-i doar o joaca de copil, dar eu chiar tin foarte mult la el, insa mereu imi spune ca poate asta simt acum, dar ii este frica ca eu sa-mi schimb gandirea si in 5 ani sa-l parasesc. Eu mereu ii spun ca nu se stie ce ne rezerva viitorul dar ce pot spune mai mult? Simt ca se joaca cu psihicul meu, ba imi spune ca ma iubeste ca vrea o familie cu mine, ba imi zice ca din partea mea e doar o joaca si ca relatia noastra e de fapt pritenie cu beneficii. Mentionez ca nu locuim impreuna, desi petrec foarte mult timp la el acasa, inca nu m-a invitat sa locuiesc la el. Iesim in oraș, la o cafea, la un film, mergem in vacanțe, dar inca nu ne-am mutat împreună. Cand sunt la el acasa nu ma lasa nici sa gatesc, nu ma lasa sa fac nimic, parca sunt un musafir. Ma enervează ca joaca mereu cu mintea mea si ma face sa ma indragostesc din ce in ce mai tare de el. Nu pot sa mi-l scot din cap, ma tachineaza mereu ca se duce la agățat si tot el dupa vine la mine cu buchetul de flori si ma ia in brate dupa 2 ore de stat cu baietii prin oras. Tot el imi spune ca ii suna telefonul in continuu si ca e cautat de fete si de fapt nu e asa, pe deasupra imi da si parola de la Facebook sa-i vad mesajele. Este o totala discrepanța intre tot ce face el. Se joaca cu mine ca soarecele si pisica. Am încercat sa fim o săptămână despărțiti. Am ieșit ca sa-i fac in ciuda cu un baiat tot de varsta lui, am iesit la cateva cafenele, el m-a urmarit, a venit la bloc si la cateva zile distanta imi propune sa mergem la mare. Indragostita de mine a acceptat din nou si de atunci iar i-am cazut in capcană. Nu-mi place ideea ca sfârșesc mereu prin a-i face pe plac. Indiferent ce fac nu pot sa i spun NU. Stie ca daca ma enerveaza cu ceva, nu pot sta suparata pe el mult timp. A observat ca sunt mereu la dispoziția lui si chiar nu pot opri asta. Ma atrage ca un magnet si chiar daca ma gandesc bine nu e chiar fat-frumos, nu exagerat de deștept. Este chiar un om obișnuit, chiar nu pot sa găsesc un singur motiv pentru care il iubesc si invers nici el nu poate. Cand il intreb de ce ma iubești, spune chiar nu stiu, pur si simplu o fac...A devenit ca un drog pentru mine de care nu ma pot lasa, a devenit ca o boala incurabilă de care nu am leac si totuși vreau sa par mult mai puternica in fata lui, sa pot sa i refuz niste lucruri. Va rog ajutați-mă! Parca mi-a spălat creietul cu atitudinea lui. Cum pot sa scap de toata "obsesia" asta pentru el?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook