Este mai mult decât o simpatie copilărească, de clase primare sau grădiniță.
Dacă este mai mult, atunci ce este? Este o nevoie de a fi împreună. Iar ca să fiți împreună trebuie să vrea și ea. Dacă ea nu vrea, poți să tot simți nevoia, că degeaba.
Da, dar nu știu cum să pun asta într-un singur cuvânt.
Și prietenii tăi și tu ai într-un fel dreptate.
Mai bine te a refuzat decât să-ți de-a speranțe aiurea.
Nu exista adevărul absolut, adevărat iubirea in adevăratul sens al cuvântului e ceea ce zici tu.
Numai că un om nu merită îndumnezeit, pentru că asta faci sa o aperi cu prețul vieții tale. Nu numai sa o aperi dar sa o și idolatrizezi.
Poți să o iubești exact cum iubești un copac, sau un animal de companie. Îți pare rău și simți simpatie pentru ele, dar nu te atașezi de ele. Adică iubești dar nu enorm. Iar asta trebuie sa ți devină un obicei pentru că altfel vei avea de suferit din nou și din nou.
Normal ar trebui să fim gata să ne sacrificăm, și aici mă refer la situațiile de viață și moarte, pentru oricine, fie el și necunoscut. Nu știu ce ar trebui să facem în situații care nu sunt așa dure.
Ce ai zis tu este doar atașament, nici decum iubire. Da, sufăr, dar ce ar fi viața fără această iubire, care îți permite să te conectezi cu persoana de lângă tine, acea siguranță pe care ți-o dă?
Aici nu mă refer numai la sentimentul între iubiți, ci și la cel între părinți și copii.
Încrederea în persoana respectivă nu te face mai slab, dimpotrivă, mai puternic, deoarece te simți înțeles pe deplin, acceptat așa cum ești și ajutat să îți corectezi anumite trăsături de caracter, cum ar fi lenea, în cazul meu.
In primul rand. De ce sa spui prietenilor cat de mult iubesti tu pe cineva? Cat castigi si daca ai sau nu prietena/iubita nu trebuie sa stie nimeni!
Iubirea. Cum o vad eu? Poate e defect profesional insa o vad asa: daca ajungi la concluzia ca pentru persoana pe care o iubesti ii poti fi infirmier atunci clar o/il iubesti!
Le spun ca să mă exteriorizez. În plus, dacă aș reuși să îmi fac iubită, le-aș zice ca să se bucure și ei, sau dacă îmi sunt dușmani ascunși, să moară de ciudă că un băiat ca mine și-a găsit o tipă așa extraordinar de superbă.
Interesant test de iubire. M-a pus pe gânduri.
Tinere. aproape nimeni nu se va bucura pentru reusita ta indiferent de domeniu, in special in cel sentimental. Incearca sa tii pentru tine viata ta sentimentala si asa eviti orice comentariu nasol. Nu stiu, e o idee de a mea, poate te ajuta
Experienta de a simti iubirea este personala. Nu exista un instrument pentru a masura intensitatea sentimentelor. Asa ca numai tu stii ce si cum simti, nu conteaza ce zic altii. Dar daca fata nu isi doreste o relatie cu tine, cred ca mai important decat sa povestesti tuturor cat de mult o iubesti, este sa te gandesti ca nu are sens o iubire care sa fie doar din partea ta. Ai putea sa iti focusezi energia pe alte lucruri si eventual sa gasesti o fata cu care sa poti construi o relatie, nu fata de care sa dezvolti sentimente care nu au niciun sens concret.
Îmi cer scuze din start pentru ce o să-ți spun.
O să fie foarte dur.
Dacă fata te-a refuzat, cred că termenul e obsesie schizoidă.
Nu ai ce să te exprimi în fața prietenilor când ai fost refuzat și ți s-a spus nu.
De ce spun asta?
Pentru că desfășurarea normală a situației, atunci când un băiat este refuzat, este să priceapă asta și să renunțe. Să-și vadă de treabă.
Cel care insistă, pe considerentul că el o iubește enorm și asta ar trebui să conteze, nu poate fi decât sărit de pe fix.
Fata are dreptul și legal și moral și sentimental să nu fie hărțuită de unul căruia i-a spus NU.
Ce simți tu, e doar treaba ta.
Nimeni nu e obligat, în situația asta, să țină cont de sentimentele tale. Sentimentele tale nu pot creea obligații nimănui.
Nu contează decât pentru tine și atât.