Cum sa scap de paranoia? Cum sa incetez sa mai gandesc ca niciodata nu voi putea avea pe cineva 100% loial? Ca niciodata nu pot patrunde in mintea cuiva, ca niciodata nu pot fi cu cineva 24/24? Ca e la fel de posibil ca orice altceva sa aiba pe cineva cu care sa se culce/sarute/flirteze si sa vina inapoi la mine si sa se comporte normal? Cum?!
Ordonare:
După relevanţă
Problema din cate vad eu e ca tu nu vrei sa fii cu cineva, tu vrei sa detii pe cineva, treaba care nu e tocmai sanatoasa. In plus pari sa ai o problema la fel de mare cu inselatul, o sa presupun ca a exista un eveniment in trecut care s-a transformat intr-o trauma. Acum, daca nu o sa incerci sa mergi la un terapeut sa iti rezolvi problemele astea de incredere o sa reusesti (cu o probabilitate destul de mare) sa iti distrugi toate relatiile pe care le vei avea de acum incolo pentru ca na, oamenii nu raspund bine la posesivitate si gelozie.
Cred ca raspunsul la intrebarea ta e ca nu ai cum sa fii in mintea cuiva, sa fii cu acel cineva 24/24 si sa zici 100% ca nu te-ar insela. Relatiile sunt un risc, pe care ti-l asumi sau nu. Poti trai oricand in munti dearte de grijile astea dar daca vrei sa traiesti printre oameni cam asta e. 
Răspunde
Nu vreau sa detin pe nimeni, dar din moment ce sunt cu cineva, vorbesc doar cu persoana aia si ma gandesc doar la ea si fac orice in asa fel incat sa stau cat mai mult cu ea si sa simta ca are pe cineva si tot ce fac e in directia ei. Dar marea mea dezamagire e ca nimeni altcineva nu face asa. Si de ce sunt tot eu acuzata ca vreau sa detin? 
vreau doar reciprocitate
Răspunde
Problema cu reciprocitatea e ca merge in ambele directii, si singurul mod in care relatia va functiona e daca va intalniti la mijloc, daca persona celalta are nevoie de spatiu si tu esti tot timpul ca un scai va ceda in cele din urma.
Eu personal chiar daca iubesc enorm pe cineva nu as suporta conditiile tale, faptul ca sunteti intr-o relatie nu il face pe saracul om sa fie la dispozitia ta non-stop. Ai neovie de pieteni cu care sa interactionezi, trebuie sa iti gasesti hobbiuri sau ceva care sa te distraga si sa intri in relatie constienta ca se poate termina dar nu depinzi de persoana aia cu nimic.
Atunci totul e mult mai rece decat imi imaginam eu ca ar trebui sa fie. Poate sunt eu prea mult
Ajutorul il poti primii de la un psihiatru, pentru ca problema ta are radacini adanci.
"niciodata nu voi putea avea pe cineva 100% loial"
ai deptate și asta e valabil pentru oricine, oriunde
Adică de gelozie.
Răspunsul nu este simplu.
Varianta 1. Nu poți scăpa. Așa vei muri.
Varianta 2.
Nu există gând ( propoziție din mintea noastră) care să fie rece, neînsoțit de o emoție. Reciproc fiecare emoție este însoțită de un gând, de când învățăm să vorbim. De aceea de acum aici nu vom vorbi despre emoții și gânduri, ci despre emoțiegând scris împreună.
Astfel emoțiagând gelozie este compusă din.
Gânduri. El este proprietatea mea exclusivă. El nu mai are voie să se uite la altă fată, el nu mai are nevoie să dorească altă fată, el nu mai are voie să facă sex cu altă fată, cu sau fără știința mea.
Emoliile. Frică, teamă, care duce la suspiciune. Ură când o face, ură preventivă, căci niciodată nu ești sigur că a făcut-o sau nu, dacă a lipsit de lângă tine ( ca maimuțele prin copaci, nu ești cu ochii pe el, a și pus-o cu altă femelă).
Cine domină în emoțiagând gelozie?
Emoția. Poți să o învingi? Nu. De ce? Emoția vine din adâncuri. Cum - gândește - emoția. El o face cu alta, el se duce la alta, el pleacă cu alta, el nu mai face cu mine, eu dacă nu mai face cu mine, eu mor, eu mor dacă nu mai fac, căci dacă nu mai fac, nu mai fac nici copii, iar dacă nu mai fac copii, viața din mine moare o dată cu mine. Dacă el mă părăsește, el mă omoară. Iar acest mod de a găndi al emoției este vechi în tine de un miliard de ani, și imprimat în toate celulele tale. De aceea, acest mod de a simți, nu poți lupta cu el, el face din viața ta, cu el vei trăi, cu el vei muri. De aceea este valabilă varianta 1.
Dar la această parte a emoțieigând gelozie, este o zonă care îți este accesibilă, unde poți acționa, unde ai acces, este partea de gând.
Astfel poți să adaugi de la tine, și să repeți ca o mantră, când emoția geloziei este puternică.
Să adaugi conștient și să repeți acest gând.
El nu este obiect proprietate a mea, el este partenerul meu, liber să decidă.
Iar această mantră să o repeții de mii și mii de ori, ca o rugăciune, de minumum 10 ori, numărate pe degete, dimineața la prânz și seara, până când emoția aceea veche de un miliard de ani se atenuează în intensitate, ca să poți trăi lângă un bărbat acum 2019.
Amin.
NU este proprietatea mea! Ese partenerul meu, chiar asa si gandesc. Si vreau sa fie liber sa decida. Dar tot ce mi-as dori ar fi sa fiu cumva sigura (chiar daca nu 100%, ca nu se poate, cum am mai zis) ca nu decide sa faca asa. Adica nu e ca nu ii dau voie, dar as vrea sa nu vrea el sa faca lucruri din astea. Si in acelasi timp stiu ca toti baietii sunt programati sa faca asa si sa se uite si sa isi doreasca si ma sperie gandul ca indiferent ce as face. se va intampla. Nu vreau sa nu fie liber, vreau sa fie liber si sa nu isi doreasca lucrurile astea. Dar asta nu se poate. Si ma omoara
Se poate. căci alții o fac.
Dacă citești în englezp o să vezi aici societăți matriarhale.
http://mentalfloss.com/......rally-rule
În ele nu se trăiește în toate, în familii monogam ca noi, ci îăn familii extinse, clanuri, unde gelozia nuî își are sens.
Ai ajuns la înțelevpiunea de a înțelege că așa sunt construiți bărbații. Ai depășit o etapă importantă.
A doua este să îți poți controla stările interioare. Pentru asta sunt tehnici de meditație, pe care le poți învăța de pe Internet sau dintr-o comunitate din orașul tău. Caută Mokusho Zen din București și mergi la practică.
Altă modalitate eu am învățat-o de la artele marțiale. Nu poți să câștigi în luptă dacă in timp ce lupți te gândești la altceva.
Dacă acorzi fiecărui moment al vieții importanța care o merită, atunci nu mai ai timp să te gândești la asta. Și asta, să trăiești în aici și acum, în aiciacum, se învață și asta.
Păi da, poate suntem programați ca bărbați să avem mai multe partenere pe parcursul vieții, dar asta e mai mult o chestiune de alegere.
Adică ce parte alegi, partea instinctuală, sau partea umană, când vezi că e mai ok pentru tine ca om, să nu calci pe bec.
Ceea ce trebuie să înțelegi tu, este că nu poți avea absolut nici un control asupra faptelor celuilalt. Întotdeauna există un risc, să ți-o furi. Ți-l asumi, sau nu, acum e la alegerea ta.
Iar gradul de fidelitate al unui bărbat este direct proporțional cu numărul de ocazii care apar în viața lui.
Ceea ce vad ca nu se intelege despre mine este ca nu imi doresc CONTROL. Vreau ca persoana cealalta sa nu simta nevoia de a mai avea pe cineva, pentru ca de ce? Cand dau tot, am mult de dat. Deci... de ce?
Ca idee, ai fost înșelată de partener?
De ce? Pentru că oamenii sunt volatili. Știu că de multe ori, cei sau cele care sunt înșelați de partenerii de viață, își pun mari semne de întrebare în ceea ce-i privește.
Trebuie să înțelegi că un partener care înșeală, în primul rând este nesigur pe el, i se pare dintr-odată, că nu mai este atractiv pentru sexul opus, deși din experiență vorbesc, atunci când eram singur, femeile fugeau de mine, când mi-am făcut o relație, ar fi sărit o grămadă pe mine.
De multe ori, cei care înșeală, încearcă să mai exporte o parte din vină, și spre partener, oferind tot felul de justificări pentru ceea ce au făcut.
Rupe legătura, dacă mai e, și mergi mai departe.
Din ce inteleg personalitatea ta e de "parazit emotional". Cumva te pierzi tu pe tine in "gazda" si te astepti ca si gazda sa se piarda in tine. Niciodata nu vei gasi asta iar daca vei gasi ceva asemanator, este reteta de dezastru din absolut toate punctele de vedere. Problema nu e ca nu poti accepta ca celalalt sa aiba independenta in relatie, ci ca tu nu concepi sa ai TU independenta in relatie. Ti se pare ca esti cumva datoare sa devii o extensie a partenerului si ti s-ar parea normal ca si partenerul sa fie la fel.
Rezolva ti problemele de dependenta si se vor rezolva si gandurile tale de loialitate absoluta si minti citite.
Deci pe scurt da o dracu de loialitate si sa nu mai fiu nici eu
Ai si capacitati foarte reduse de interpretare vad...
Pacat.
Am multe lipsuri, da. Dar mi se pare ca "independenta" la tine si cei din tabara asta inseamna o tradare tacita. Si eu sunt independenta, dar independenta mea nu implica sa ma dau la alte persoane. Eu practic un sport sau invat un nou skill sau ceva de genul. Nu ies in club sa ma uit dupa altii sau sa vorbesc cu prietenele de ce bun e x si y. Asta ar fi independenta mea astfel incat sa nu compromit relatia
Pur și simplu sa alegi sa nu ți mai pese. Dacă un om te iubește și are un caracter fidel va fi langa tine dacă nu, va pleca, ce gândești tu nu influențează cu nimic realitatea, e doar mintea ta care creează griji inutile și nerealiste. Nu are logica sa ți faci griji reale pe probleme imaginare posibile poate vreodată. Asa poți sa îți faci griji zilnic sa nu pățești ceva pe strada, ca sunt pericole, are sens sa trăiești asa?
Nu vei putea sa încetezi, pana nu-ți găsești perechea, ma rog, acel băiat perfect pentru tine. Pana atunci însă..este normal sa fii asa. Nu te gândi mult la asta, trăiește clipa și cu asta basta!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
