Este usor de raspuns, dar este mai greu cand esti in situatia aia. Raspunsul cel mai onest ar fi nu stiu.
O las sa se sinucida tocmai pentru ca o iubesc si nu vreau sa mai sufere, daca nici ea nu mai vrea asta, ca are doar doua solutii:
1 - Sufera mai departe si moare in chinuri.
2 - Scapa de suferinta ma devreme, varianta doi e cea mai buna daca si-a ales asta.
Nu e greu deloc, daca iubesti omul ala, vrei sa nu mai sufere, iar daca ea a ales sa se sinucida ca sa scape de o suferinta cumplita dat fiind ca nu se mai poate face ceva, asta as alege, as lasa-o, nici in situatia aia nu e altceva de gandit, si nici acum in afara situatiei.
Daca iti pui problema ca n-ai gandi asa in situatia aia inseamna ca nu ai fi sigur ca o iubesti, si deci ca s-ar putea sa nu o lasi sa faca asta din egoism.
Desi oricum si daca nu se sinucide, faptul ca o vad ca sufera, imi face mai rau.
Nu pot sa-mi imaginez acum ceea ce as face atunci. Acum analizez la rece, atunci as iubi-o si nu as stii ce sa fac, ar fi prea multe sentimente ce ies la suprafata.
Gandeste-te ca la o bataie intre tine si un alt individ. O sa spui inainte ca il omori pe ala, ca il faci, dar cand vine momentul probabil vei fi complesit de emotii si intimidat de adversar, asta nu simti la rece. La asta ma refeream. Asa pot fi si eu de acord cu tine, o lasi sa moara decat sa se chinuie, dar cand o iubesti treaba s-ar putea sa stea altfel, nu stiu.
Mai este si partea in care viata este pretioasa, depinde cata durere poate suporta, cat de pretioase sunt pentru ea si pentru tine clipele petrecute impreuna in ciuda durerii. Iar atunci nepasarea ta poate fi decisiva daca ii spui ca esti de acord ca ea sa se sinucida, poate daca aude ca o vrei in viata si ca este importanta pentru tine, atunci poate va trece prin ultimele clipe cu totul diferit. Si din nou nu stiu.
Omul in cautarea sensului vietii - Viktor Frankl. Recomand acea carte intrucat Frankl (un om care a trecut prin Auschwitz, asadar prin suferinte uriase) arata cum inclusiv acele suferinte pot fi pline de insemnatate atunci cand omul gaseste sensul in propria viata. Recomand si o spovedanie, poate schimba totul in viata unui om. Roaga-te pentru ea, fii alaturi de ea in suferinta pe care o are, cautati cele mai bune optiuni de tratament si arata-i prin ceea ce traiti impreuna ca iubirea este despre viata, nu despre moarte. Moartea nu este niciodata o solutie. Iubirea este precum lumina: surpa intunericul si il goleste de continut. Iubirea face ca viata (inclusiv in suferinta) sa dobandeasca sens. Nu asculta de cei care spun ca suicidul e in regula. Finalitatea iubirii nu poate fi suicidul, iar atunci cand iubim nu alegem moartea nici pentru noi si nici pentru ceilalti (cu atat mai mult pentru persoana iubita). Va doresc sa aveti parte de iubire si de tot ceea ce stie Dumnezeu pentru voi!
Pai tocmai ca o iubesc, cum sa o las sa se chinuie de nu se poate?! Daca ea a ales asa, inseamna ca sufera enorm, daca nu as iubi-o, nu as lasa-o, deci invers.
Nu se intampla nici o minune, asta e amagire si nu tine, suferinta urca din ce in ce la cancer, si omul ala vede iadul, si nu are sens, daca decide acea persoana sa opreasca suferinta.
Nu sti tu, se face morfina la ei, adica tocmai ca au niste dureri fatale, si mai tarziu nici morfina nu-si mai face efectul, si atunci sa vezi, nu cunosti treaba, de aia zici asa, nu e asa o suferinta medie doar.
Pai nu sa-i zici tu sa se sinucida, ai inteles gresit, am zis daca decide ea asta, as fi de acord.
De ex familia lui Andrew Solomon care a scris catrea "Demonil amezii", adica o carte despre depresie, a avut pe mama cu cancer, i-a zis medicu ca peste 9 luni cam, va avea dureri cumplite.
Ea i-a zis sotului sa ii faca rost de substanta letala (omu are companie farmaceutica), si i-a facut rost!
I-a respectat dorinta, si el si fiul ei.
Femeia cand a pus mana pe alea, s-a simtit psihic foarte bine stiind ca daca vine iadul, nu va trece prin el. Deci i-a facut bine.
Cand a venit iadul, in fata sotului si fiului a luat alea si a murit in pace.
Deci iata, oamenii au inteles treaba tocmai ca o iubeau.
Pai sa nici nu cunosti cum e cancerul, e un chin cumplit, eu am vazut oameni asa si stiu cum e.
Daca iubesti un om, nu ai cum sa nu fi de acord sa-si taie suferinta aia, daca acel om asa doreste, daca nu esti de acord e ca si cum ii vrei raul, adica ca sufere.
Aaa, daca vroia sa moara asa aiurea din motive tampite care de fapt nu-s motive, aia e altceva, normal ca nu lasam.
O ajuti psihologic sa treaca peste starea asta de depresie. Cautati solutii impreuna, cred ca si putin tratament de specialitate pentru depresie ar ajuta-o